Danger // finalizat

Worst Birthday

Jessica ! Jessica? Mă auzi ? Te iubesc , iartă-mă că te-am părăsit ! 

- Justin? am tresărit izbucnind în lacrimi . Mi-am îndreptat privirea spre sangele care curgea din mana mea .

  Cum puteam să mai trăiesc așa? Să îmi pun capăt vieții poate fi o solutie ? O lovitură puternică am simtit în suflet . Azi . Azi este ziua pe care am asteptat-o de 6 ani . Ziua care credeam că va fi absolut minunată. Împlinesc 18 ani . Trebuia să fie si el aici . Să îi simt respiratia pe gatul meu , sa îi simt atingerile . Mă simt din ce îm ce mai slăbită . M-am ridicat usor de pe pat si am căzut . Sunt o lașă ! 

M-am sprijint în maini si m-am ridicat încet . Am cuprins cu mana stangă dulapul si mi-am lăsat toată puterea in ea , ridicandu-mă . Am deschis ușa dulapului si mi-am văzut reflexia in oglindă. Eram atat de pierdută încat începeam să îl văd pe el cum se apropie de mine si își lipește buzele moi de obrazul meu . Un fior mi-a străbătut corpul .  Simțeam ca e langă mine . Mi-am ridicat privirea si-am privit din nou in oglindă . Am închis ochii iar un zambet mi-a apărut pe față . Filmulețe cu el mi-au cutreierat mintea.

 Cum voi putea eu să îl uit? Sunt un nimic fără el . Justin ? Justin mă auzi ? Esti aici ? De ce m-ai lăsat asa? Îmi pare rău . Nu meritai asta . Te iubesc ! Stii asta ? Esti iubirea vietii mele , iar acum lumea ne-a despărțit . Dar nu pentru mult timp . Te voi revedea , îți promit . 

 Am închis cu putere ușa dulapului si m-am lipit de ea plangand . Mi-am întins mana spre telecomanda care era aruncată pe jos . Am deschis televizorul care era acoperit cu o mică panză . Lacrimile incepeau să curgă mai tare , corpul îmi ceda iar inima incepea să bată din ce in ce mai tare .

 Printre picături am putut citi doar un anunt "Criminalul în serie care este căutat si cercetat de poliție de ani buni ,Danger ,  a fost găsit astăzi mort intr-o veche cladire părăsiă . " nu am putut citii mai departe . 

L-am închis și-am aruncat telecomanda izbind-o de perete . Cea mai oribilă zi de naștere . Oare pot iesi din acesti pereti care mă țin ostatică?  M-am ridicat de pe jos si mi-am făcut pași spre ușă . Am apăsat usor pe clanță . Era închisă .  M-am dat un pas în spate si-am luat vaza de pe noptieră,  aruncand-o in ușă , spărgandu-se . Un glas s-a auzit din spatele acestei cuști .  Un zgomot s-a auzit iar ușa s-a deschis. Chipul mamei mi-a atras atenția. S-a uitat confuză la mine . SIncer nici eu nu mai stiu ce e cu mine .

 Sunt terminată . 

— Ce s-a auzit mai devreme? 

—N-n-nimic .   încercam să îmi găsesc cuvintele dar nu le puteam ordona , sunt atatea în minte , sunt atat de pierdută .

—Știai că azi e ziua mea ? I-am adresat mamei pe un ton calm . Lacrimile fiind încă pe fața mea .

—Da normal

—Atunci ? Trebuie să stau închisă aici ca un caine ? 

—Am să încerc sa vorbesc cu tatăl tău și te anunț dacă rezolv ceva .

—Mda , mersi . spun pe un ton sarcastic 

M-am întors cu spatele si m-am uitat spre geam . Am auzit cum mama a ieșit și-a inchis ușa. Spre surprinderea mea nu a încuiat-o . Poate ăsta este momentul meu . Am apăsat pe clanță iar ușa sa deschis. Vorbe se auzeau de la parter. Am coborat încet scările . Privirea mi-a fost oprită spre Russell care era nervos și țipa.

 Singurele vorbe care le-am putut auzii au fost " Ea nu va pleca nicăieri , aici va sta închisă si va murii . Nu îmi pasă de sentimentele ei . "  Cum am putut vreodată sa îi spun tată ? Mi-am pus mana la gură deoarece nu mă mai puteam abtine , începeam să plang foarte tare . Fără să vreau am făcut un mic zgomot , ceea ce l-a făcut să tresară . Privirea lui a fost una rece . A dat cu pumnul în masă de nervi .

—Cum ai ieșit? Ce cauți aici ? 

— Cum am putut să trăiesc cu așa un om în casă ? 

— Eu te-am întrebat un lucru !

—Ce fel de persoană esti cu adevărat ? 

—Jessica , răspunde-mi la întrebări !

—Cum ai putut să îl o-omori ?

La aceste cuvinte un mic regret s-a văzut pe fața lui . Mi-am întors capul ușor încercand să o pot vedea și pe mama care era complet șocată .

—Treci imediat în camera ta , m-am comportat frumos cu tine , se pare că trebuie să schimbăm foaia ! Dispari imediat din fața mea !

—Nu . Am 18 ani , nu îmi mai poți controla viața . 

Mi-am luat jacketa din cuier si papucii si am fugit spre ușa casei . M-am săturat de el , îl vreau mort . Îl urăsc !  Am auzit țipete în urma mea dar nu m-am lăsat mai prejos asa că am început să alerg din ce în ce mai tare . Cred ca i-am pierdut urma  . M-am așezat pe trotuar si m-am încălțat cu papucii si mi-am pus jacketa .

 Și acum. . . ce fac ? 

Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariile frumoase . Sunteți uimitori . Am crescut atat de repede , vă iubesc ! Sper să vă placă acest capitol . :)