Danger // finalizat

I lost everything

M-am trezit umeda pe mânã. M-am ridicat rapid de pe bancã. Nici unul din pãrintii mei nu au iesit încã din casã. Este ora 8:00 .

  Esti sigurã cã vrei sã faci asta? Tot îmi umblã prin minte aceastã întrebare. Încã nu stiu sigur dacã e bine ce fac . Poate asta o sã îl ajute mai mult pe Russell , îi usurez treaba .

  Nu, nu , nu, nu mai pot trãi cu  omul acela în casã. M-am uitat spre geamul camerei mele. Aveam un gol în stomac , dar asta e , viata trece mai departe. M-am sãturat de acel loc. Cele mai dureroase momente , cele mai multe lacrimi scurse . Mi-am petrecut cei mai multi ani închisā între acei pereti. Este de ajuns. Am ajuns la vârsta la care pot lua propiile mele decizii, bune , rele , voi încerca sa învat din ele . 

Mi-am dat o suvitã de pãr de-o parte si am cãutat biletelul pe care mi l-a dat bãiatul de la Teatru . L-am desfãcut si am format rapid numãrul lui de telefon . Nu rãspunde. Mi-am dat ochii peste cap si am început sã bat din picior. Nu stiu unde as mai putea sã merg . 

Emma .

Inima a început sā îmi batã foarte tare stind cã am lãsat-o singurã si nu i-am mai dat nici un semn ca mai trãiesc. Am cãutat numãrul ei prin agendã . Am gãsit-o . Nu merge sã o sun . Dar . . . Mi-am aminit ca nu mai am mult pâna la casa ei . Am început sã alerg . Nu vroiam sã mã vadã cineva . În câteva minute am ajuns pe strada ei . Nu îi mai puteam zãri casa. Nu o puteam gãsi. Am început sã mã agit . Mã uitam disperatã dupā ceva care sã îmi parã cunoscut , ceva legat de ea. L-a capãtul strãzii se afla ceva mare negru. Ceva întunecat . Mi-am fãcut pasi foarte grãbiti spre acel loc. Am ajuns în fata lui. Am cãzut în genunchi , plângând necontrolat . Era casa ei . Era arsã. Erau doar cenuse.

Emma..

I-am strigat numele . Cu dorinta cã o sã îmi rãspundā. Încã încerc sã cred cã nu s-a întâmplat nimic. Mi-am închis ochi. Multe , multe amintiri cu noi când eram mici si ne jucam , râdeam , plângeam , ne certam . Lacrimile curgeau din ce în ce mai tare.

Emma , de ce??  Am nevoie de tine!  De ce si tu? 

Este prea mult pentru mine . Toate persoanele la care tin cel mai mult dispar din viata mea . Nu mai pot sã lupt. M-am ridicat si am alergat spre lacul din apropiere. Obisnuiam sa vin aici si sã plâng deoarece nu ma auzea nimeni . Era un loc foarte frumos. Plin de viata , dar pe mine nu mā ajuta cu nimic , eu eram cea moartã. Am mers încet spre marginea lacului si m-am uitat ultima oarã spre cer.

 O ultimã lacrimã s-a scurs pe obrazul meu. Am închis usor ochi simtind briza ce mã înconjura . O sã îmi fie dor sã simt cã trãiesc din nou . M-am lãsat purtatã de instinct . Mi-am lãsat corpul sã alunece . Am simtit ceva puternic . Ceva ce m-a tinut strâns de mânã. Am deschis ochi si m-am întors . Lumea s-a prãbusit , privirea mi s-a întunecat . Am simtit fiecare muschi din corpul meu cum se încorda. Lacrimile se scurgeau necontrolat pe fata mea . O luminā albā îmi arãta persoana care stãtea în fata mea . Am vãzut . L-am vãzut . Socul a fost prea puternic iar corpul meu mã împingea spre spate. Era greu si nu puteam sã îl controlez. Mâna lui se îndepãrta de a mea . Ochii lui se pierdeau în bezna ce mã acoperea. I-am resimtit ultimile atingeri , sãruturi , amintiri , mângâieri , înainte sã mã pierd. Totul a luat sfârsit . Toate drumurile s-au închis. Toate luminile s-au stins . Nu mai merge nimeni pe strada mea , doar eu si el .

 O ultimã rãsuflare înainte sã pierd totul. L-am pierdut pe el , pe ea si pe mine .