Pierduta. Acesta este cuvântul care mã poate caracteriza acum . Nu mai stiu ce se întamplã cu mine . Nu mã mai recunosc. Moartea lui m-a schimbat radical. Nu cred cã sunt încã pregãtitã sã trec peste , nu îl pot uita . Am lãsat totul baltã .Familia , prietenii . Nu mã pot întoarce . I-am dezamãgit. M-am sãturat sã repet aceeasi gresealã de atâtea ori. Se spune cã omul invata din greseli , dar când greseste învatã ?
Nu cred ca mi-am învãtat nici acum lectia. Nu înteleg . De ce se tot repetã? Stiu cã am gresit cu ceva , dar cu ce? Mi-am trecut mâna prin pãr si mi-am scuturat capul încercând sã scãp de toate problemele pe care le am . M-am ridicat uitandu-mã în jurul meu . Puteam vedea drumul , strada . Dar tot nu stiu în ce parte a orasului mã aflu. Am pãsit încrezãtoare înainte. Cu capu' sus . Mãcar acum sã fiu puternicā. El îmi dā putere.
Încercând sã revin cu picioarele pe pãmânt , am auzit un claxon de masinã. Am tresãrit vãzând ca o masinã neagrã stãtea în fata mea , parcã asteptând ceva . Soferul a lãsat geamul in jos si i-am putut vedea fata . Era bãiatul din Teatru .
— Hei , ce faci singurã pe aici? îmi spune putin surprins sã mã vadã
— Pãi . . . mã plimbam!
—Te pot ajuta?
—Da , chiar as avea nevoie ca sa ajung din nou la Teatru
—S-a fãcut atunci! Urcā
"Multumesc Doamne" Am murmurat încet.
Am urcat în masinã si am asteptat sã mai spunã el ceva deoarece eu eram prea deprimatā ca sã tin o discutie. Tot drumul nu a spus nimic , doar m-a privit . Cred cã si-a dat seama cã nu eram într-o dispozitie atât de bunã ca sã pot vorbi. Am ajuns lângã Teatru . A oprit masina si se uita îngândurat . Am coborat si cand am vrut sã închid portiera m-a oprit.
—Uite , poate o sã mai ai vreodatã nevoie de mine asa cum ai avut azi . Poti lua numãru' ãsta de telefon . si îmi întainde un biletel cu numãrul lui de telefon.
I-am multumit si mi-am fãcut pasi spre casã. Nu mai pot fugi . M-am sãturat sa fug . Am nevoie de sfaturile mamei. Încã nu stiu ce sã fac cu viata mea . Nu mi-am ales drumul spre viitor.
Am început sã merg grãbitã spre casã. Era întuneric afarã si se auzeau multe zgomote ciudate . A început usor , usor sã picure ajungâng la ploaie. Perfect. Am ajuns în fata portii. Nu am avut curaj sã sar sau sã bat . M-am asezat pe banca de lângã poartã si mi-am acoperit capul cu mâinile. M-am fãcut cât de comod se putea si am încercat sã adorm. Greu . Dar am reusit.
***
Am simtit ceva umed pe mâna mea . Când m-am trezit . . .
CITEȘTI
Danger // finalizat
FanfictionJessica trăia o viața cât se putea de obișnuita. Avea o familie care o iubea, o prietena care a i-a fost mereu alături la bine si la greu, dar toate astea au început să se destrame atunci cand în viața ei a apărut Justin. Un băiat căruia nu...
