Danger // finalizat

What's happening?

Ce treaba avea chelnerita cu mine?  Puteam sa mor , Justin stiu ca mi-ai salvat viata!  Iti multumesc!  M-am ridicat si m-am scuturat de praful ce era pe mine . Am simtit o mânã care m-a bãtut usor pe spate . M-am rãsucit si l-am putut zãrii pe Jason rãnit.

—Esti bine? 

— Mda , hai sã mergem ne poate prinde cineva!

M-a luat fortat de brat si m-a tras dupã el .

—Nu , nu merg nicãieri . Cine sã ne prindã? 

— Haide!  Nu stau sã îti explic acum!

—Nu plec!  Ce îmi ascunzi? 

—Jessica te iau cu forta daca nu vrei sa mergi!

—De ce nu vrei sa îmi zici?  De ce te feresti de rãspuns?

—Nu mã feresc , dar nu avem timp de povesti .

—Aha , deci ai ceva sã îmi spui!  De ce nu o faci?

—Ce sã fac?

—Sã îmi spui adevãrul!  Tot adevãrul! 

—Si crezi cã te va ajuta? 

—Mmda , am nevoie de adevar!

—Nu , nu ai nevoie de adevãr , ai nevoie de el!

—Ce?  Ce tot spui?

—Poti mãcar o clipã sã te opresti?

—Sã mã opresc din ce?  Jason ce te-a apucat?

—Sã te opresti sã îl mai iubesti!

—P-poftim?  De ce as face asta?  Nu îti convine ca îl iubesc? 

—Nu te meritã . . .

—Nu,nu,nu , gresesti total!  El e cel care nu mã meritã.  Dar ce sunt cu semnele astea de gelozie?

S-a îndepãrtat de mine si s-a dus spre masina dând cu pumnii si picioarele în ea . Si-a întors capul spre mine nervos si cu lacrimi în ochi . A mai lovit odatã masina pânã când i-a dat sângele .

—Pentru ca te plac 

Am simtit un mic soc . 

—Si de ce te comporti asa?

—Pentru cã îmi este fricã sã nu mi te fure!

Poftim?  Cine sã mã fure?  Ce se întâmplã?!

— Cum adica?  Cine sã mã. . .

— Nu conteazã!  si se urcã în masinã apãsând pe acceleratie.

M-a lãsat aici!  Cum a putut?  Parcā spunea cã tine la mine! Jigodia , cum am avut încredere în el?!  Am rãmas aici printre fum si foc. Nu e nimeni . Restaurantul arde în flãcãri . Nu stiu dacã cei care mai erau în el au putut scãpa sau nu . De ce mi se întâmplã nu mai mie asta?  M-am uitat în jurul meu , nu puteam vedea nimic . Oh Doamne te rog ajutã-mã!  Am pãsit în partea în care mã ducea instinctul. Nu stiu unde , dar merg undeva!  Am mers câteva minute prin fum . Încã nu puteam vedea nimic . Dar mi-am putut auzi numele strigat de cineva . Cineva cunoscut .

—Jessica! 

M-am întors si am încercat sã zãresc ceva . Nu aveam nici o sansã . M-au trecut fiorii doar gândundu-mã cã poate unul din restaurant a scãpat si vrea sã mã omoare .

—Jessica!

Iar m-a strigat . Se auzea de parcã ar fi lângã mine . Am înghitit în sec si am început sã grãbesc pasul. Nu puteam sa îmi dau seama daca sunt pe trotuar sau strada deoarece fumul încã mã înconjura. Puteam auzii un mic sunet de masinã . Am început sã alerg iar zgomotul devenea din ce în ce mai tare. Doua faruri mari mi-au apãrut în fatã . Pentru o fractiune de secundã am crezut cã nu mai am scãpare , dar am simtit douã mâini care m-au împins si tras usor spre partea cealaltã a strãzii . Nu am putut sã îi vãd fata dar mirosul lui m-a topit. Avea un miros . . . cunoscut!  Aveam senzatia cã l-am mai mirosit înainte. M-a prins de sold si m-a tras mai aproape de el . Mâna lui umbla pe spatele meu în timp ce buzele lui îmi frãmântau gâtul .

  Dar ce se întâmplã? Încã nu puteam reactiona deoarece aveam o senzatie de milioane . Buzele lui erau moi , parfumul lui cunoscut , faptul cum mâna lui umblã pe spatele meu .

  De ce mi se pare ca mi-a mai fãcut cineva asta odata?  Când am vrut sã îl întreb ceva dispãruse . Cum naiba?  De ce simteam fluturasi în stomac , de ce inima o lua razna?  Ce se întamplã cu mine?  Aveam sentimentul cã i-am mai cunoscut buzele .

  Dacã era. . . Nu , nu , nu , nu are cum . Este imposibil!  E m-m-mort! 

M-am asezat pe ciment si mi-am strâns picioarele tinandu-le cu mâinile. Lacrimi mi-au invadat ochii. Amintiri frumoase mi-au rãmas blocate în minte ca un cufãr încuiat. Am nevoie de ajutor!  Ajuta-mã! Fiecare secundā este o altã amintire legatã de el. Cum voi putea continua asa? În fiecare zi istoria se repetã. Îl vreau aici , lângã mine.