Imprint Past +18

Capitolul 7

Am ajuns deja de vreo doua ore acasă și încă pot sa spun ca sunt deranjata ca nu a venit după mine, măcar trebuia sa ma conducă acasă din moment ce cu el am venit la nenorocita aia de petrecere. Dar nu nici măcar nu s-a obosit sa ma oprească atunci când am plecat. Deja omul asta ma calcă pe nervi . În momentul de fata stau în pat și privesc contractul pe care el mi la înmânat. Deja l-am citit de mai bine de cinci ori și nu vad nimic dubios la el, și nici acum nu m-am hotărât ce as putea sa fac, sa accept sau nu?! Întrebarea asta ma măcina destul de grav și având în vedere ca este deja ora 6 dimineața și mai este puțin pana la momentul culminat, nu ma pot hotărî. Un singur lucru nu îmi da pace, care sunt consecințele jocului asta? Și pana la urma ce urmărește el defapt ,nu sunt asa de proasta ,ceva este la mijloc, și probabil ca nu voi afla decât dacă voi accepta propunerea lui.

Încă am o problema mult mai grava care ma măcina,  dacă voi accepta nebunia asta cum naiba ii voi explica tatei? Sigur va inebuni atunci când va auzi și probabil ca va fi foarte afectat de decizia mea. Dar pana la urma nu am ce sa fac nu am încotro inafara de faptul ca bărbatul asta ma provoacă mult prea mult, mai este vorba și de mine, eu nu renunț atât de ușor la lucrurile care îmi aparțin,care fac parte din viata mea și îmi sunt mai mult decât niște lucruri. Și totuși conștientă fiind, ceva din mine nu ma lasa sa accept,este ca o presimțire ca din tot jocul asta eu voi fi singura victima și nu o sa pot condamna pe nimeni ,fiinca dacă voi accepta acest joc o voi face cu buna stiința.
Ma așez în pat pregatita sa ma odihnesc, măcar câteva ore, iar când ma voi trezi ma voi gândi serios la propunere. Aud telefonul cum suna și îl iau repede, privesc ecranul socata, cum de ma suna la ora asta, nu ezit nici o secunda și răspund.

-Ce vrei? Întreb încă furioasa și aștept un răspuns sau orice alceva din partea bărbatului care are tupeu sa ma sune după ce , cu câteva ore în urma, ma lăsat ca pe o idioata sa plec singura.

-Vai dar ce mai mod de a răspunde la telefon! Ma simt agresat! Ii pot auzi rasul idiot, și simt cum din nou tensiunea creste intre noi. Iubire, nu îmi spune ca ești supărată.

-Nu sunt supărată, m-ai trezit din somn... nu vreau sa ii dau satisfacție asa ca mint, deși nu aveam o voce adormita sper doar sa nu își dea seama.

-Off... iubire nu ști ca nu este frumos sa minți?spune și rade iar ca un idiot

-Nuu mint, și nu îmi mai spune asa! Hai zi de ce ai sunat?

-Pai voiam un răspuns, trebui sa ma apuc de pregătiri.

-Pe bune? Tu nu dormi, ești vampir sau ce Dumnezeu,  omule este aproape șapte dimineața!

-Sa înțeleg ca nu te-ai hotărât încă? Ce ți se pare atât de greu?  Spune acum și pot observa o tonalitate mult mai serioasa. Știm amândoi care este defapt răspunsul, amândoi știm ca vei accepta, de ce iti este atât de frica sa o faci?

-Nu îmi este frica nici de tine și nici de contractul tău!  Deja ma simt mult prea plina de nervi și cedez imediat răspunzând răspicat și totuși cu o îndoială în glas. Bine fie, accept ne vedem la nenorocita aia de stare civila!
Pot sa jur ca în momentul asta ii pot vedea zâmbetul ala nenorocit și satisfăcut de pe fata. Sper doar ca decizia asta nu îmi va distruge viata în vrun fel! Închid fără a-l mai lasă să spună ceva și arunc telefonul undeva prin camera. Ma fac mai comoda în așternuturile mele catifelate de care îmi va fi extrem de dor.

Soneria se aude și injur printre dinți, chiar nu se poate sa răspundă Alesia?! Mai vreau sa dorm cel puțin doua ore, dar îmi dau seama ca ori Alesia nu aude, ori nu este acasă. Dar cel mai important ,cine ma poate deranja la ora asta? Ma ridic grabita și îmi iau halatul pe mine, când deschid usa vad un bărbat îmbrăcat într-un fel de uniforma.
-Bună ziua, Sofia Dantes? 
-Da, eu sunt!
-Am un pachet pentru dumneavoastră, semnați aici. Spune și îmi înmânează un pix după care îmi arata unde trebui sa semnez. După ce am semnat îmi da in mana doua cuti și un trandafir mov. Pe bune trandafir mov?
-Dar cine este expeditorul? Întreb și bărbatul rămâne preț de câteva secunde fără a răspunde.
-Pai.. nu va pot spune, a spus ca va veți da seama după ce veți deschide pachetul .
-OK, mulțumesc frumos. Spun și închid usa, de ce am impresia ca este de la el?

Merg în camera și încep sa deschid prima cutie. În ea se afla o rochie roșie cu spatele gol și cu mâneci din dantela, nu este foarte decoltata si nici foarte scurta. Este foarte frumoasa, o las pe pat și deschid a doua cutie de mărime medie, în ea se aflau o pereche de pantofi crem, tocul nu este foarte mare, par niște pantofi de firma. Iar în ultima cutie care era destul de mica se afla un bilet și un set de bijuterii.

Conținutul biletului:
" Iubire, sper sa îți placa rochia, de când am văzut-o am știut ca va fi potrivita pentru tine. M-am descurcat mai greu cu pantofi și accesoriile, sper sa îți placa și alea. Habar nu ai cat de fericit m-ai făcut când mi-ai acceptat propunerea. Și pot sa jur ca dabea astept sa fi doamna mea și dabea astept sa iti sarut buzele catifelate ce se potrivesc perfect peste ale mele, si pot sa jur ca nu mai am rabdare sa te am, în tot sensul cuvântului, mai am de rezistat câteva ore pana sa îți simt pielea și căldură corpului tău. Cu drag viitoru tău soț! "

Poftim?! Ce dracu are omul asta? Se înșală amarnic dacă crede ca el se va atinge de mine în sensul ala! Hm... domnule Nicholas nici nu știți cu cine va puneți!