Imprint Past +18

Capitolul 9

Deschid ochi ușor, pot observa ca sunt într-o camera ,pe semne ca am ajuns la destinație,dar cum am ajuns în pat? Ma uit prin camera și îl observ pe Nicholas, stand pe o canapea, avea în mana un pahar cu un lichid maroniu, dar nu asta era cel mai important lucru, ma privea si în momentul de fata simt cum ochi lui îmi străpung tot corpul de teama. Privirea lui este întunecată și pot jura ca vad ura in ei, dar de ce ura?!

-De ce ma privești asa? Îl întreb fără sa ma mișc din loc și fără sa îmi mut privirea din ochii lui. Vad imediat cum expresia lui se schimba brusc și începe sa zâmbească. Ce este inneregula cu omul asta?!

-Te-ai trezit! Spune și se ridica, acum este lângă mine și îl vad cum se apleacă ușor și îmi sărută fruntea, un gest mult prea frumos, asta doar dacă ne aflam în alta situație... De ce evita sa îmi răspundă la întrebare?  Nu îl mai  întreb nimic în legătură cu privirea lui și ma axez pe alt subiect mult mai important pentru mine.

-Da, m-am trezit, unde suntem ? Și cum naiba am ajuns în pat? Rade scurt și se așează lângă mine pe pat, distanta dintre noi fiind acum aproape nula.

-Pai în căminul nostru conjugal, și în legătură cu cealaltă întrebare, mi-a fost mila de tine sa te trezesc, asa ca te-am carat în brate ca un soț perfect și iubitor ce sunt. După ce își termina fraza zâmbește și se ridica îndreptându-se spre usa, dar nu înainte de a mai spune ceva. În treizeci de minute sa fi gata, am o surpriza pentru tine. Și nu apuc sa spun nimic pentru ca iese val-vârtej din camera. Nu vreau nici o surpriza de la el, mai ales ca nu îmi plac surprizele. De ce? Pur simplu nu îmi place sa fiu luata pe nepregătite, sa primesc cine știe ce chesti care probabil mie nu îmi plac dar trebui sa apreciezi surpriza și persoana care a făcut-o chiar dacă îți convine sau nu.

Sunt gata de cinci minute și îl aștept pe el, ma întreb oare unde suntem, am înțeles ca suntem în asa zisa noastră casa conjugala, dar totuși unde naiba se afla aceasta casa? Doar nu suntem în spațiu, deși nu m-aș mira, orice vine din partea lui este ciudat și cum am mai spus mereu reușește sa ma surprindă și de multe ori neplăcut.
Vad ca nu are de gând sa mai vina, măcar de ar fi uitat, nu de alta dar ma simt atât de obosita și pe lângă asa am o foame de lup. Decid sa ies din camera, sa ma uit prin casa pe care se presupune ca o voi avea drep cămin timp de doua luni,  fiinca nu am de gând sa stau nici mai mult nici mai puțin de doua luni aici, sub același acoperiș cu el.

Ies pe coridor și rămân puțin uimita de faptul ca este mult prea întuneric, sper doar ca nu ma voi lovi de vr-un perete. Ajung în fata unei uși mult prea misterioase și  pot simți o oarecare curiozitate arzătoare de a vedea ce se ascunde după ea. În momentul în care voiam sa apăs pe clanta, cineva ma întrerupe brusc, vocea acea mult prea imprimata în capul meu îmi da o senzație brusca de  spaima. Se apropie ușor și răsuflu ușurată pentru a-mi lasă frica sa îmi părăsească corpul.

-Ce cauți aici? Tonul lui este destul de dur dar nu suficient încât sa ma intimideze.

-Pe tine! Răspund scurt și pot observa cum pe chip ii apare un zâmbet pervers, același zâmbet dintotdeauna.

-Sa înțeleg ca ardeai de nerăbdare sa ma vezi? Avem doar câteva ore de când ne-am căsătorit și deja ești dependenta de mine?

-Ai vrea tu ! Nu te mai umfla asa în pene, nu e ca și când ai fi vr-un,  Leonardo DiCaprio. Spun și de data asta mingea este în terenul meu, domnul Nicholas nu știe absolut nimic despre mine, dacă ar fi știut ce scorpie pot fi, niciodată nu s-ar fi căsătorit cu mine.
Dar spre uimirea mea nu își schimba zâmbetul ala mult prea deranjant pentru mine și în același timp mult prea frumos, din contra parca se aștepta la asa ceva din partea mea. Și cum știam ca toate aceste înțepături și tachineli  nu aveau sa se mai termine intre noi dacă îl lăsam sa continue, schimb subiectul brusc.

-Spuneai ceva de o surpriza?

-Ești nerăbdătoare, iubito?! Știam ca nu îți plac surprizele sa înțeleg ca acum îți plac sau doar cele făcute de mine?

-Ți-am mai spus ca nu te suport atunci când ești atât de plin de tine? Aa da stai , tocmai am facut-o mai devreme. Ii fac cu ochiul, dar zâmbetul lui nu dispare nici după replica mea mult prea răutăcioasa, zâmbește prea mult și jur ca în momentul de fata l-aș lovi atât de tare în cat i s-ar șterge instantaneu. Dar de unde naiba știe el atât de multe lucruri despre mine, ma sperie oarecum faptul ca știe anumite chestii despre mine, deși cred cu tărie ca nu știe tot și sper sa nu o facă, este mai bine pentru amândoi.

-Iubito, îmi place atât de mult când îți scoți gherutele. Spune și se apropie izbitor de mult de mine, ma apuca de solduri și ma împinge brutal în peretele din spatele meu, își presează corpul de al meu și  deja simt cum ma strivește, oarecum. Rămân socata de gestul lui mai ales atunci când ii simt mana cum urca ușor pe sub tricoul meu pana ce îmi atinge coastele, iar când se apropie periculos de mult de sâni mei, neprotejati fiinca numai eu ma puteam nimeri fără sutien în momentul de fata, dar se oprește înainte sa ii atingă și își duce mana pe spatele meu unde traseaza linii de foc ,ce naiba se întâmplă cu mine de nu ma pot opune, doar nu am de gând sa îl las sa ma atingă în felul ala.

-Ești atât de perfecta! Ma exciți al dracu de tare, mai ales când devi o fiara ce își apară interesele și dorințele cu mult prea mult devotament. Spune în timp ce ii simt buzele pe gatul meu, pot simți căldură lor mult prea provocatoare pentru mine. Trebui sa încetez în momentul asta, nu pot fi slaba în fata lui, și cu atât mai puțin nu ii pot ceda, eu nu mai pot aparține nici unui bărbat, eu urăsc bărbați și tot ce tine de ei. Doamne cat de tare prefer surpriza aia în momentul de fata, brusc au început sa îmi placa surprizele!

-Oprește-te ,acum!