Imprint Past +18

Capitolul 12

Ma ridic de la masa și merg spre ringul de dans, observ un băiat drăguț și înaintez spre el, când mai aveam mai puțin de doi pași cineva ma prinde brutal de mana, ma întorc brusc și îl observ pe Nicholas.

-Ce crezi ca faci, dă-mi drumu!

-Vreau sa dansam! Spune serios și pot simți de la o distanta destul de mare, mirosul de alcool.

-Cred ca ai uitat ce ți-am spus înainte sa plecam de acasă, ai cu cine sa dansezi, lasa-ma pe mine în pace!

-Cred ca ești geloasa dar uiți un paragraf din contractul nostru, nu te juca cu focul Sofia, pentru ca o sa te arzi! Simt cum începe sa ma strângă din ce în ce mai tare de mana și nu stau pe gânduri ridic palma pentru a-l lovi dar nu am nici o șansă pentru ca îmi observa imediat mișcarea și îmi prinde și cealaltă mana, se uita furios la mine și începe sa ma tragă după el spre ieșirea din club.

-Ce dracu faci, dă-mi drumul, ma doare! Tip și încerc sa rămân pe loc dar nu am nici o șansă oare ce vrea sa îmi facă deja îmi e frica, se vede ca este beat sper doar sa nu se termine urat. Și nici eu nu sunt treaza și sper doar sa nu fac ceva ce as putea regreta mâine dimineață.

Ieșim din club tot la fel de grăbiți și cu privirile tuturor ațintite asupra noastră , ma trage într-un colt mai retras și ma izbește puternic de un perete în timp ce vine izbitor de aproape de mine și își strivește corpul de al meu,privindu-mă cu furie. Pot observa cat de nervos și încordat este numai din simplu fapt ca își tine maxilarul încleștat. Nu pot spune nimic, parca am înghețat uitându-mă în ochi lui, parca nu mai am cuvinte, ce naiba se întâmplă cu mine?

-Ascultă-mă bine, nu sunt fraierul tău, dacă crezi ca îți va merge cu mine la infinit, te înșeli amarnic! Crede-mă Sofia, nu ma cunoști, nu ști de ce sunt în stare, poate ca ți-am mai repetat asta, dar o mai fac odată și sper ca de data asta sa îți intre bine în cap! Nu vreau sa îți fac rău dar dacă te vei juca cu mine îți jur ca nu răspund de faptele mele!
În ochi lui pot vedea furie, o furie mult prea mare, în momentul de fata as crede cu tărie ca el ma urăște mult prea mult, ca și când eu i-aș fi făcut un rău mult mai mare decât sfidarea și neascultarea și jur ca acest Nicholas nu este nici pe departe cel de acum câteva zile s-au cel de acum câteva ore, ceva sa schimbat, și jur ca în momentul de fata îmi este frica de el, mai ales de modul în care ma strânge de solduri atât de tare în cat cu siguranță voi rămâne cu niște vânătăi zdravene. Ochi mei erau acum inundați de lacrimi, nu ma mai pot abține și izbucnesc în plâns, plângeam de fata cu el dar nu asta era cel mai important lucru ci faptul ca el nici măcar nu se arata puțin afectat de asta, pur și simplu starea lui este aceeași.

După câteva minute în care parca aștepta un răspuns de la mine și îmi privea lacrimile cum se scurgeau ușor pe fata mea, ma apuca de mana la fel de brutal ca și prima oara și ma trage spre parcare, pe semne ca vom merge la mașină. De data asta nu mai ripostez, îl urmez în tăcere și încă plangand silențios. Deschide portiera și ma împinge înăuntru și trântește usa. După ce a urcat și el pe locul șoferului l-am privit scurt, puteam observa cat de încordat este și totuși ma tot intrebam, exista posibilitatea sa murim în seara asta într-un accident deoarece Nicholas băuse destul de mult deși cred ca orice urma de alcool din corp este ca și inexistenta după cearta de mai devreme.

Nici nu știu când am ajuns în fata casei, îl observ coborând din mașină, îl urmez în tăcere și tot ceea ce vreau este sa merg în camera mea și sa rămân acolo pentru astea doua luni.

Deja sunt în camera mea ii mulțumesc lui Dumnezeu în gând ca nu s-a gândit sa ma urmărească, chiar nu as mai avea energia necesara pentru orice alceva în seara asta, tot ce vreau este sa fac un dus scurt iar apoi sa dorm.

Ies din cabina de duș și îmi înfăsor corpul într-un prosop. Când deschid usa de la baie pentru a merge în camera rămân uimita și o frica inexplicabila îmi străbate tot corpul. Nicholas stătea în picioare privindu-mă, era doar într-o pereche de pantaloni de trening, ii puteam observa abdomenul bine lucrat și tatuajul ce îl avea pe piept, scria ceva în alta limba ,ma fascina, îmi plăceau tatuajele dar niciodată nu am avut curajul sa îmi fac unul, încă este pe lista mea cu lucruri ce urmează sa le fac.

-Îți place? Vocea lui sparge liniștea dintre noi, iar acum privirea mea se intersectează cu a lui și pot observa acum ca este mult mai relaxat decât mai devreme. Nu ii răspund nimic asa ca se decide sa continuie el: Ma refer la tatuaj, îți place? Și la fel ca și prima oara decid sa îl ignor, trec pe lângă el și ma îndrept spre dulap dar nici nu apuc sa îl deschid ca el ma întoarce brusc și ma lipește de el, acum corpul meu este presat de al lui, nu știu cum ma simt în momentul asta dar știu sigur ca toată pielea mea arde și sper din suflet sa nu ardă de dorința, asta este interzisa pentru mine, el este interzis pentru mine.

-Te-am întrebat ceva, Sofia! Cumva ma ignori?

-Da îmi place! Răspund sec, adică cel puțin asta încerc sa fac.

-Ma bucur, știam! Vad ca îți mai place și alceva! Rade scurt si atat de parsiv în timp ce își îndreaptă privirea la mâinile mele care erau poziționate pe abdomenul lui, când dracu am făcut asta ?! Trebui sa îmi revin neapărat, asta nu sunt eu, eu sunt aici doar pentru a-mi atinge un scop și oricum eu îl urăsc, ce naiba se întâmplă cu mine?!
Îmi iau mâinile imediat și îl vad cum se apropie încet de umărul meu gol, plasează un sărut scurt, se oprește câteva secunde, după care continua mai și mai sus spre urechea mea cu mușcături destul de dureroase, dar imediat trecea cu limba peste ele ca și când îmi oferea un medicament pe zonele vătămate. Nu puteam sa ma opun, îmi plăcea ceea ce făcea și ma uram atât de tare, nu îmi doresc sa simt ceva mai mult decât ura pentru omul asta, ma va răni mult dacă ma voi îndrăgosti de el, și pana la urma asta este defapt scopul lui.

-Oprește-te te rog! Cuvintele ies din gura mea mai mult ca un geamăt de placere, și ma blestem din nou pentru asta. Ii pot simți buzele cum formează un zâmbet pe pielea mea mult prea încinsă. Acum buzele lui sunt peste ale mele, dar nu ma sărută pur și simplu doar sta.

-Nu Sofia, lasă-mă sa te ating, sa te gust, sa te fac sa tremuri doar privindu-mă... șoptește încet peste buzele mele care ardeau de dorința, dorința unui sărut. Lasă-mă sa ma bucur de goliciunea ta, de pielea ta alba, calda și catifelata. Lasă-mă Sofia, sa te fac sa îmi gemi numele sa arzi de dorința în bratele mele, amândoi știm ca și tu îți dorești asta la fel de mult ca și mine, pot vedea asta în privirea ta, pot simți cum corpul tău arde de nerăbdare sa îl ating și sa îl duc pe culmile plăceri nemaiîntâlnite de tine. Degetele lui lungi îmi mângâiau acum spatele, ceea ce simțeam acum era ceva nou pentru mine și deși cuvintele lui au fost ca și o melodie pentru urechile și corpul meu nu îmi puteam permite sa simt asta, nu pot sa cedez atât de ușor, pentru el totul este doar un joc iar eu nu vreau sa ajung victima lui, dar...