Imprint Past +18

Capitolul 19

Stau și plâng ca o proasta, nu știu ce naiba s-a întâmplat cu mine, cum am putut sa ma las păcălita în halul asta, când știam foarte bine ce urmărește el??!

-De ce naiba plângi?  Vocea aia mult prea cunoscuta,  ce naiba?! Când a intrat în camera?! Nici măcar nu l-am auzit și de ce s-a întors? Nu îmi spune ca ai crezut ca am plecat și te-am lăsat asa? Continua în timp ce se lasă pe vine în fata mea, dar eu ma ridic în șezut si imi trag picioarele la piept. Pe partea cealaltă de pat pot observa o tava, pe ea erau doua pahare o sticla de vin și un castron cu fructe.

-Las-o balta, nu plângeam, acum îți imaginezi chesti?!  Spun ironica, normal ca nu aveam de gând sa ii spun adevărul, nu voiam sa ma creadă proasta, nu ca nu eram, dar el nu trebuia sa știe asta.

-Hei, asculta-ma, am fost sa fac un dus scurt în camera mea fiinca aici nu aveam schimburi și am fost sa aduc ceva de băut și de mâncat, cum ai putut sa îți imaginezi ca te-aș fi lăsat asa? După explicația asta, chiar nu știu ce răspuns sa ii dau asa ca voi încerca să schimb subiectul.

-Chiar îmi este foame! El i-a tava și o pune în dreptul meu în timp ce se așează și el pe pat, toarnă în pahare vin rosu și îmi da unul din cele doua, si ridica paharul pentru a da noroc în timp ce spune:

-Pentru noi! Zâmbește sincer și vrea sa ciocnească dar îmi trag paharul și îl corectez:

-Pentru contractul nostru, mai explicit pentru tata și scopul tău necunoscut de mine! După ce îmi termin discursul îmi lipesc paharul de al lui, pot observa sclipirea din ochii lui, era surprins și în același timp dezamăgit de răspunsul meu. Probabil am fost mult prea dura dar asta este realitatea dintre noi, defapt cuvântul "noi" nu exista pur și simplu sunt doar eu și el atât. Probabil ca sunt nebuna mai ales după ce s-a întâmplat intre noi dar nu sunt, sunt doar realista, când vor trece cele doua luni probabil ca nici nu ne vom mai vedea.

-Joci dur Sofia!  Dacă cineva îmi spunea acum ceva timp ca voi întâlni o fata ca tine și ca nu voi reuși prea ușor sa o intimidez și sa o controlez nu îl credeam și cred ca îl și băteam. Un zâmbet amar ii apare în coltul gurii, ceva este inneregula cu el și ma oftic foarte tare ca nu îmi pot da seama ce, și tot timpul am impresia ca lipsește o piesa importanta din jocul asta.

-Pot spune același lucru, dacă cineva mi-ar fi spus vreodată ca ma voi căsători în mai puțin de 24 de ore cu un bărbat ce avea de gând sa îmi folosească tatăl pe post de marioneta și sa ma lase pe drumuri, îl omoram direct! Jocul asta de replici dintre noi pare sa îmi lase o oarecare stare proasta.

Știu foarte bine ca eu aici de fata, m-am îndrăgostit de el, am înțeles cat de important a devenit pentru mine în ziua în care eu și cu mine am început sa ne certam din vina lui. Nu am de gând sa ii recunosc asta niciodată nici dacă ar fi sa sufăr toată viata din vina unei iubiri neîmplinite.

-Am înțeles din prima ca sunt un nenorocit din perspectiva ta, chiar nu este nevoie sa mi-o tot repeți. Spune cu nervozitate în glas.

-Ma bucur, credeam ca ești mai greu de cap. Ii fac cu ochiul și dau sa ma ridic din pat pentru a merge sa fac un dus dar mana lui îmi prinde încheietura și strânge încet.

-Te rog nu strica seara asta, hai sa o terminam asa cum se cuvine, iar de mâine fiecare revine la poziția lui. Ok?

-Și de ce ma rog as face asta? Ce este atât de special la seara asta, pur și simplu sunt una în plus pe lista ta.... scuze rectific pentru tine probabil ca este importanta pentru ca ai impresia ca ți-ai atins scopul, dar te înșeli, nu ai făcut-o, nu sunt îndrăgostită de tine, pur și simplu am facut-o fără sa ma gândesc, m-am lăsat condusa de hormoni s-au o poți considera o gresala din partea mea?! Acum te rog dă-mi drumul, trebui sa îmi spăl corpul mult prea murdar. Las de înțeles ca el m-a murdărit dacă pot spune asa, dar defapt este o minciuna și ma doare ca spun asta dar asa este cel mai bine  simt cum ochii mi se inunda de lacrimi pe care greu le mai pot tine în frâu dar trebui sa fiu tare nu pot ajunge chiar în totalitate jucăria lui.

-Bun, dacă ți-ai terminat discursul, te rog lasă-mă pe mine sa continui, spune și se ridica în picioare în fata mea dar fără sa îmi dea drumul la mana. M-ai întrebat de ce este atât de speciala seara asta, da? Îmi dau ochii peste cap dar nu îl deranjează deloc gestul meu și continua... este speciala pentru ca este singura seara pura și adevărată petrecuta împreună, este singura seara în care eu și tu am însemnat "noi ", este singura seara în care am lăsat tot în urma pentru un moment și ne-am bucurat de viata noastră fără sa ne mai pese de familiile noaste s-au de ura pe care ne-o purtam, pur și simplu pentru un moment totul s-a evaporat și nu a existat nimic alceva decât noi și sentimentele noastre , am fost sinceri, poate nu prin cuvinte, ne-am înțeles din priviri și mi te-ai dăruit și cu sufletul nu numai cu corpul ,am simțit asta și nu ma poți minți, ceva se întâmplă cu noi, ceva interzis dar ceva frumos și sincer, și probabil tot ceea ce spun ți se pare o minciuna, sau poate niște cuvinte aruncate pentru a te cuceri dar nu este asa... nu ești una un plus pe lista mea, nu ai avea cum sa fi pentru ca niciodată nu te-am vrut acolo, nu te-am vrut nicăieri și nu pentru ca nu m-ai fi atras ,pentru ca o faci într-un mare fel, dar sunt conștient ca noi doi împreună nu va aduce nimic bun ci va porni un război imens. La momentul potrivit vei înțelege tot ce am spus  și probabil atunci ma vei urî, mai mult de cat o faci acum, dar voi avea speranța ca totuși ma vei ierta pentru tot.

Bun nu știu ce ma șochează cel mai tare faptul ca el apreciază asa în felul asta tot ce a fost intre noi sau felul în care mi-a vorbit ,sinceritatea lui este una greu de conceput, Nicholas pe care îl știu  eu nu poate fi bărbatul ce acum este în fata mea și ma priveste atât de adânc în ochii. Plâng eu plâng în fata lui, sufletul îmi plânge și nu îmi pot găsi cuvintele, am o durere în piept mult prea puternica, într-un fel cuvintele lui m-au rănit destul de tare, nici măcar nu știu ce ar trebui sa fac. De ce viata mea a luat o asa întorsătură? De ce după cat ma ajuta felul în care se purta cu mine sa îl urăsc, acum el se schimba radical, în ritmul asta nu îmi voi mai putea tine sentimentele în frâu. Dar cel mai tare ma intriga faptul ca el a spus " familiile noastre" ce treaba are familia lui, când aici este vorba doar de tata și de ce îl voi urî când voi afla nu știu ce chestie, ce dracu poate fi atât de grav?! Îmi da drumul la mana și îmi ia fata în palme, îmi plasează un sărut scurt pe frunte și iese din camera nervos.