Imprint Past +18

Capitolul 5

După ce iau numărul de telefon al lui Nicholas din telefonul tatei, plec grabita spre casa, trebui sa merg sa fac un dus rece. Am spus mulțumesc în gândul meu, ca tata nu a mai insistat sa ii spun ce am vorbit cu Nicholas. Deocamdată nu vreau sa știe ce nebunie sunt pe cale sa fac. În momentul de fata am nevoie disperata de o prietena, dar nu pot vorbi cu Alesia, sunt sigura ca nu va înțelege anumite chestii asa ca prefer sa îmi țin gura ,deocamdată, cel puțin pana aflu în ce consta acceasta căsătorie și pana la urma ce naiba urmărește acest Nicholas! Când l-am sunat era atât de sigur pe el, parca știa dinainte ca voi accepta, cu toate ca încă nu am acceptat. A rămas ca ne vom vedea în mai puțin de doua ore pentru a-mi explica despre ce este vorba.

Intru în cafenea grabita, deja am întârziat și astăzi chiar nu trebuia sa fac asta. Îl observ pe el, sta la o masa retrasa și privește pe fereastra mare din stanga, pare îngândurat. Nu e tocmai genul lui sa arate asa.
Înaintez încet spre el și parca inima mea vrea sa fuga din locul asta, ceva îmi spune sa ma îndepărteaz de el, dar chiar și asa nu îmi ascult rațiunea, nu îl pot lasa pe tata sa fie sclav, pentru nimic în lume, chiar dacă nu ma înțeleg prea bine cu el asta nu înseamnă că nu îl iubesc. Mai am doar doi pași sa ajung la masa și nu știu cum dar parca mi-a simțit prezenta, se ridica în picioare și îmi zâmbește, același zâmbet mult prea fals; dar totuși atât de frumos, ii conturează fata atât de bine.

-Bună, te rog ia un loc. Spune în timp ce îmi arata scaunul din fata lui. Puteam sa jur ca îmi va spune ca am întârziat, la fel cum face și Alesia și tata și mai toată lumea, dar nu a făcut-o. Nu spun nimic, fac exact ce mi-a spus. Imediat la masa vine o fata destul de frumușică, dar mult prea timida, sa îmi ia comanda.

-Ce vrei sa bei? Întreabă el cu același zâmbet ca și mai devreme.
-O cafea dubla cu lapte și fără zahar!
-Nu este cam târziu pentru o astfel de cafea? Întreabă el cu un fel de uimire în glas.
-Nu este cam nepoliticos din partea ta sa îmi discuți preferințele? Spun pe un ton răutăcios și o vad pe chelnerita cum se uita uimita la noi.
-Ai auzit ce vrea domnișoara, asa ca... spune și ii arata fetei sa onoreze comanda, pot vedea ca tonul meu și propoziția de mai devreme la deranjat,ceea ce ma bucura enorm.
-A fost o simpla întrebare, nu trebuia sa răspunzi asa, puteai pur și simplu sa o eviți, cred ca avem de lucrat la bunele maniere. Continua el, privindu-mă fix în ochi, încep sa rad dar nu spun nimic pur și simplu liniștea se așterne intre noi.

După ce îmi este adusa cafeaua și iau câteva guri din lichidul amar ce avea sa ma tina treaza toată noaptea îl privesc și ma trezesc vorbind.

-Am avut o zi destul de grea și ma simt extenuata, de aceea am luat o cafea atât de tare. Ce naiba este în neregula cu mine, de ce m-am simțit nevoita sa ii dau explicații? Când ii vad zâmbetul, regret enorm și îmi vine sa ma i-au la bătaie singura, sunt asa o idioata!
-Asa mai merge, puteam începe asa de prima oara!
-Mda... acum sa trecem la subiect! Nu prea am mult timp la dispoziție!
-Da stiu, trebui sa ajungi sa te pregătești pentru club. Stai asta de unde naiba știe? Adică dabea am aflat și eu de la Alesia ca suntem invitate la ziua unui băiat și cum nu am avut încotro, am acceptat, dar el de unde naiba știe. Nu te voi retine mult, continua și în secunda următoare ,am vrut sa îl întreb de unde naiba știe, dar am observat ca îmi împinge un dosar alb în fata și hotărăsc sa mai amân întrebarea pentru alte câteva minute.
-Asta este contractul nostru, pe care îl vom semna îndată ce ești de acord cu pași din el. Este simplu îți pot spune eu dar prefer sa ți-l las sa îl citești și tu cu atenție.

Ochi mei nu sau mișcat de pe dosar nici măcar un moment, ce naiba sunt pe cale sa fac nu știu, poate mai târziu voi regreta dar acum important este ca, bărbatul din fata mea sa legat de cine nu trebuia și va plăti. Plus de asta trebui sa îl ajut pe tata cu orice preț.
-Cat timp va dura aceasta înțelegere? Întreb și acum îl privesc în ochi așteptând un răspuns în favoarea mea, dar speranța se șterge odată cu zâmbetul lui mult prea demonic.
-Off... iubire, asta este partea cea mai interesanta! Căsătoria, pentru ca asta va fi , eu asa o voi considera, nu o voi considera o afacere și nici tu nu o vei face, va dura doua luni, dar.. ,face o pauza scurta în timp ce își șterge zâmbetul într-o secunda, acum fata lui fiind mult mai serioasa și continua. În astea doua luni dacă nu te vei îndrăgosti de mine, vei fi libera sa pleci, vom divorța, casa va rămâne a ta, iar datoria tatălui tău va fi ștearsă definitiv.

Încep sa rad zgomotos nu știu dacă o fac de nervi sau pur și simplu ma amuza situația, dar sincer omul asta este nebun, de ce ar face asta, îmi e greu sa cred ca este atât de îndrăgostit de mine, ne-am văzut de trei ori asta fiind a patra oara, nu cred ca este asta dar pana la urma ce urmărește?! Își muta privirea la telefonul lui, ce sta aruncat pe masa neglijent, iar după imediat la mine.

-Cred ca ai nevoie neapărată de un psihiatru! Ce urmărești defapt cu tot jocul asta?
-Iubire, te grăbești sa afli mult prea multe de la prima întâlnire! Și te asigur ca dacă voi merge la un psihiatru, va inebuni el, înainte sa ma vindece pe mine! Chiar nu îl înțeleg pe omul asta, sigur nu e în toate mințile, și plus de asta reușește sa trezească în mine o teama greu de înțeles.
-Bun, și dacă ma voi îndrăgosti de tine, deși asta este imposibil, ce se va intampla?
-Pai dacă ești asa sigura ca nu o vei face, nu ai nevoie sa ști ce se va intampla. Totuși eu zic ca nu mai avem prea multe de vorbit, aștept sa citești contractul și sa îmi dai un răspuns pana mâine, la ora 3, atunci ne vom căsători civil, asta dacă accepți.
Nu omul asta chiar nu este sănătos, deja a aranjat tot? Deja ma face sa ma sucesc la 180° și sa îl refuz categoric, trebui sa ma gândesc bine la ce voi face.

Urăsc ca trebui sa merg la nenorocita aia de petrecere , chiar nu am chef, cred ca voi inventa vreo durere de cap sau vreo stare de rău pentru a scăpa de Alesia.

-Aa... era sa uit, la ora zece sa fi gata, vom merge împreună la petrecere și nu accept un refuz, oricum pe Alesia o va lua Matt asa ca tu vei merge cu mine!
-De unde naiba ști tu de petrecere? Și ce te face sa crezi ca voi accepta sa te însoțesc pe tine? Spun și simt deja cum îmi ies din minți, omul asta este asa de ciudat și mult prea sigur pe el. Tot ceea ce face ma ambiționează sa ii accept nenorocita aia de "căsătorie" printre alte detalii.
-Avem prietenii comuni. Pai nu ma face nimic sa cred asta, pur și simplu am speranța că nu ma vei refuza. Și din nou începe sa rada, pe bune pana acum era singur pe el și acum îmi spune ca are speranța?

Se ridica încet de la masa în timp ce își scoate portofelul și scoate câteva bancnote, le arunca pe masa și îl baga înapoi în buzunarul de la piept.
-Iubire, as aprecia dacă nu ai întârzia diseara.
-Nu îmi mai spune asa, am un nume! Tip nervoasa și ma ridic în picioare pentru a fi la o înălțime cat de cat potrivita.
Zâmbește iar și deja ma enervează, omul asta zâmbește prea mult, iar după nici doua secunde îl vad cum pleacă fără a mai spune nimic, sau fără a ma mai lasă pe mine sa spun ceva.
Seara asta va fi asa de interesanta.