Imprint Past +18

Capitolul 23

-Off, Sofia nu îmi spune ca tocmai plecai... nu poți face asta, încă nu am ajuns la finalul povestii.

Nu pot sa cred ce vad, cum naiba a ieșit din închisoare, a evadat? Sunt foarte speriata, el și-a lăsat o amprenta mare în viata mea, el este bărbatul care a distrus orice urma de naivitate și puritate din mine și la propriu și la figurat.
Max apare imediat în spatele meu și scoate un sunet de uimire când își vede fratele, practic nici el nu se aștepta la asta, cel puțin asa pare.

-David?! Cum de ești aici ? Adică ce dracu se întâmplă aici, clar nu mai înțeleg nimic?! Privirea lui David se fixează pe Max.

-Hei fratioare și eu ma bucur sa te revăd, dar sa lăsăm asta pentru mai târziu, acum am alceva mai important de făcut. Spune și acum își muta privirea pe mine, un zâmbet malefic ii apare instantaneu. De ce am impresia ca dabea acum va începe adevăratul joc și adevărată răzbunare?

-Cu siguranță eu tocmai ce plecam. Decid sa îmi încerc norocul și ma mențin  puternica și nepăsătoare deși nu prea îmi iese, îl ocolesc pana ajung pe treptele casei, o mișcare proasta din partea mea deoarece vocea lui impunătoare ma face sa ma opresc în loc instantaneu.

-În locul tău nu as face asta, Sofia! Numele meu pronunțat de el pare o jignire, nu suport nici măcar sa îmi pronunțe numele și pot sa jur ca nu îmi trecea prin minte sa îl mai întâlnesc vreodată, omul asta ma speria groaznic cum nimeni nu reușise sa o facă vreodată, făcea asta doar privindu-mă. Dar cum eu mereu acționez fără a ma gândi înainte, îmi strâng tot curajul și aproape ca tip.

-Și de ce ma rog? Ce legătură ai tu cu mine, ai vrut răzbunare nu? Nicholas a reușit mai mult decât sa ma distrugă asa ca nu vad de ce as mai rămâne aici?!

-Hmm... aceasi Sofia la fel de naiva, credeam ca te-ai schimbat măcar puțin dar observ ca m-am înșelat! Draga mea ceea ce nu ști tu este ca răzbunarea mea dabea acum începe și tot ce a fost pana acum nu este nimic în comparație cu ce va urma!

-Eu oricum plec  de aici în momentul asta, s-au ce îmi vei face, ma vei sechestra?! Și normal cum eu nu îmi pot tine gura niciodată și nu pot gândi înainte de a vorbi din nou o mare gresala din partea mea atunci când el scuipa cuvintele cu lejeritate:

-Pai, cum sa îți spun ,logic ca nu te voi sechestra, nu îmi sta în fire sa fac asta... pur și simplu vei alege tu sa ramai. Acum as prefera sa intram în casa sa vorbim, nu îmi place soarele și nici el nu pare ca ma place pe mine. Omul asta clar nu este sănătos dacă crede ca voi merge asa de buna voie cu el, dar totuși ceva îmi spune sa o fac sunt tare curioasa de ce voi alege eu sa rămân asa ca îl urmez. Intrăm în living și el se așează pe canapea, dar eu rămân în picioare în fata lui la fel și Max. La scurt timp își face apariția și Nicholas și când David îl vede se ridica brusc și îl îmbrățișează strâns. Se putea observa ca era fericit as putea spune, dar Nicholas părea reținut s-au poate doar îmi imaginez.

David se așează din nou pe canapea dar Nicholas rămâne în picioare în spatele lui. Nu ma privește nici măcar o secunda chiar dacă eu o fac și sunt conștientă ca el știe ca fac asta dar totuși privirea lui ma ocolește, nu pot sa cred ca ii e rușine sa ma privească, nu este asta. Totuși îmi vine sa îl strâng de gat în momentul asta dar nu știu ce ma retine. Nu pot sa cred ca am fost atat de proasta și sa fac tot ceea ce am făcut, a profitat din plin de tot ce i-am oferit și fără sa aibă vreo reținere sau vrun regret. Dar tot este ceva ce nu înțeleg, de ce David la mințit ca nu m-a violat și de ce naiba au nume de familie diferite?

-Deci draga mea Sofia, dacă tu vei părăsi aceasta casa fără ca eu sa îți dau voie sa o faci, va trebui sa te pregătești de înmormântarea tatălui tău. Cu asta cred ca am zis tot...