Imprint Past +18

Capitolul 15

Sunt în bucătărie de aproximativ douăzeci de minute m-am trezit cu o pofta nebuna de clătite cu nutela si banane. Deși am stat mai bine de o jumătate de ora sa ma conving sa vin aici, jurând în gând ca nu ma voi atinge de blatul unde aseară stătea lejera roșcată aia. Aproape ca am terminat dar cum nu puteam sa am o dimineața linistita, Nicholas își face apariția spunând un "bună dimineața", l-am ignorat total, părea deranjat de situație dar nu îmi pasa. Tocmai ce îmi puneam sucul de portocale în pahar când simt doua mâini cum îmi înconjoară talia și în mai puțin de o secunda corpul meu se încordează de nervi.

-Arăți atât de bine, te potrivești atât de bine cu decorul! Ma întorc imediat acum fiind cu fata la el, încercând sa ma strecor din bratele lui fără nici o șansă.

-Sa nu îndrăznești! Dă-mi drumul în momentul asta! Tip și el afișează un zâmbet pervers, nu îl suport când se joaca asa cu mine.

-Off... nu te purta asa ma rănesti!

-Off... ce rău îmi pare, va rog sa ma iertați! Spun ironica și într-o clipa de neatenție ma dezlipesc de el.

-Îmi este foame! Se plânge și jur ca îmi vine sa ii dau cu ceva în cap cum dracu îndrăznește sa se poarte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat?!

-Și ce nu are cine sa te servească? Ți se pare ca sunt servitoarea ta?

-Nu, nu are cine iar în legătură cu servitoarea, își apleacă capul și se uita atent la pijamalele mele destul de scurte iar apoi continua... dacă ai fi, probabil ca nu ai purta asta... și arata spre pijamaua mea. S-au dacă totuși ai purta te-aș urca pe blat și as face cu tine ceea ce făceam ști tu când...
Când termina de vorbit, furia pune stăpânire pe mine și arunc cu paharul de suc în el, dar spre dezamăgirea mea nu îl lovește ci se sparge în peretele din spatele lui.

-Du-te dracu!!! Tip indignata și gata sa îl strâng de gat în orice moment dar ma abțin cu ultimele puteri.

-Iubito, dacă vrei sa ma omori îți trebui mai mult de un pahar, mult mai mult și cum exista posibilitatea sa nu reușești eu zic sa nu încerci pentru ca nu îți va place ce va urma peurma!

-Eu nu as fi asa de sigura ca tine! Mai bine păzeșteti spatele! După ce termin replica îl mai privesc odată scurt și observ ca zâmbetul ala idiot nu ii dispare iar imediat plec. Ma îndrept spre locul din gradina special amenajat,  dar nu apuc sa mananc pentru ca domnul Nicholas este în fata mea și zâmbește în timp ce ma privește, oare pot scăpa o clipa de idiotul asta? Cer asa mult?!

-Am uitat sa îți spun, tatăl tău m-a sunat acum câteva minute și aproape ca ma omora prin telefon, mi-a cerut adresa pentru a ne face o vizita. Spune și rade,ce este atât de amuzant dacă as ști probabil ca as rade și eu.

-Asa și, ce este asa de amuzant?

-Nimic iubito, sunt fericit ca vine tata socru... și din nou rade și jur ca dacă mai continua asa de data asta chiar ii sparg capul ala sec..

-La dracu nu îmi mai spune asa, am un nume folosește-l! Tip la el și expresia lui este tot aceeași ca și mai devreme omul asta nu e în toate mințile și ușor, ușor o iau și eu pe urmele lui. Și s-a dus și pofta mea de mâncare, ma ridic de la masa dar i-au farfuria cu mine nu am de gând sa îl las nici pe el sa manance asa ca ma prefac ca o scap și ma întorc cu fata la el,  ii pot vedea expresia indignata, dar nu îmi pasa din partea mea sa moara de foame, asa nu va mai trebui sa îl suport și probabil ca voi moșteni și o mega avere. Un zâmbet îmi apare pe fata când gândesc asta și dabea când el se decide sa vorbeasca din nou îmi dau seama ca inca se ținea după mine ca un câine.

-De ce zâmbești?  Îl ignor dar ma prinde de mana și în momentul în care am vrut sa ripostez ,cineva suna la usa. Prefer sa merg eu sa răspund asa măcar scap de el. Deschid usa și rămân socata.