Imprint Past +18

Capitolul 8

Deja este trecut de ora doisprezece si ar cam trebui sa ma pregătesc, bine ca Alesia nu este acasă nu as fi scăpat fără sa ii spun adevărul mai ales când ma vedea atât de eleganta. Nicholas mi-a trimis un mesaj prin care m-a anunțat sa fiu gata la doua, pentru ca vine sa ma ia. Nici acum nu pot spune ca sunt complet sigura de ceea ce fac, dar încerc sa las lucrurile sa meargă de la sine.

Încep sa ma pregătesc, optez pentru un make-up simplu iar buzele le fac un rosu aprins exact ca și rochia. Parul îl voi bucla și îl voi lasa desprins. Deja este
aproape doua deci ma încalț și merg în bucătărie. Ajung și observ pe masuta din colt un pachet de țigări, zâmbesc mulțumită și ma îndrept spre el, sigur o tigare ma va liniști și relaxa în același timp. Deja sunt la a doua tigare și simt ca am exagerat într-un fel.

-Nu îmi spune ca ai început petrecerea fără mine!

-Doamne, m-ai speriat de moarte! Cum naiba ai intrat? Nicholas stătea rezemat de tocul uși și ma privea ,fascinat as putea spune, cei drept arătăm chiar foarte frumos în aceasta rochie. Dar sa fiu sincera nici el nu era mai prejos. Avea un costum alb și o cămașă bleumarin foarte închis, parul îl avea la fel ca întotdeauna poate doar puțin cam prea perfect de data asta. Și pot sa jur ca se refera la paharul de tărie din fata mea pe care l-am băut pentru a prinde măcar puțin curaj.

-Nu îți pot dezvălui chiar toate secretele mele! Ma întrerupe din gândurile mele apropiindu-se încet și continua.Iubire, sa mergem nu vreau sa întârziem! Îmi întinde bratul și ma ridic aducându-l, brusc simt cum camera se învârte cu mine și aproape pic din picioare dar Nicholas ma prinde mai bine de data asta de mijloc și ma mențin pe picioare deocamdată.

-Ești ok? Întreabă și pot simți o urma de îngrijorare în glasul lui. Dacă nu as ști ca nu am mâncat aproape nimic de alaltăieri și acum am și fumat cam repede, probabil ca și eu as fi îngrijorată într-un fel sau altul.

-Da, probabil ca este de la țigări, am cam exagerat. Sa mergem! Spun eu hotărâtă.

Ajungem în fata stări civile, mai multe persoane necunoscute mie ni se alătură în drum spre camera unde ne vom căsători. Nicholas nu se obosește sa îmi facă cunoștință cu nici o persoana, nu ca mi-ar pasa prea tare dar totuși...

Dabea acum realizez ca nu am pe nimeni alături de mine și îmi pare nespus de rău că nu i-am spus Alesiei, poate m-ar fi certat dar într-un final sigur ar fi fost alături de mine, pot sa jur ca atunci când va afla nu ma va ierta ca i-am ascuns un lucru atât de important.
Ofițerul stării civile intra în încăpere și observ cum doua persoane necunoscute mie se apropie de noi, fata se așează lângă mine fără a ma privi, iar băiatul se așează lână Nicholas șoptindu-i ceva la ureche iar după ma privește scurt.

-Ne aflam aici pentru a uni destinele celor doi tineri...bla bla bla... și asa mai departe... M-am pierdut la ultima fraza și m-am regăsit din nou la întrebările importante. Pot sa jur ca am niște emoții de ne explicat, pana la urma nu știu de ce pentru ca nu e ca și când asta ar fi cava important în viata mea, pentru mine este doar o " afacere" și asa va rămâne de acum înainte pana îmi voi atinge scopul.

-Sofia Dantes, de buna voie și nesilita de nimeni îl iei în căsătorie pe Nicholas Black?  Întrebarea m-a luat prin surprindere și pot sa jur ca îmi simt inima cum sta sa îmi iasă din piept și cuvintele nu vor sa îmi părăsească gura, ce naiba fac nici eu nu știu, deși am o îndoială atât de mare în suflet o ignor cu desăvârșire. Simt cum bratul îmi este strâns destul de tare de Nicholas, pe semne ca ma îndeamnă sa răspund mai repede.

-Da! Spun destul de încet și fără nici un fel de hotărâre.

-Nicholas Black, de buna voie și nesilit de nimeni o iei în căsătorie pe Sofia Dantes ?

-Da! Fata de al meu răspunsul lui a fost unul scurt și la obiect, mult prea sigur și hotărât.

-Toate astea fiind spuse, va declar soț și soție, puteți sărută mireasa! Când ii aud ultimele cuvinte aproape ma bufnește rasul, mireasa pe dracu! Nu apuc sa conștientizez situația pentru ca imediat ii simt buzele presandu-le pe ale mele preț de câteva secunde. 
După ce am semnat am plecat mai mult în graba spre asa zisa petrecere, bine asta după nelipsita sesiune de poze.

Suntem de ceva timp la petrecere și jur ca dacă voi mai sta mult voi ceda nervos. Prea multa lume mult prea sofisticata pentru mine, prea multe felicitări și zâmbete false, asta nu este nici pe departe viata pe care mi-o doresc eu, bine ca durează doar doua luni altfel as fi sfârșit nebuna. Niciodată nu m-aș fi gândit ca Nicholas face parte dintr-o lume dasta, bogata și mult prea stilata, dar omul asta nu ezita sa ma uimească pe zi ce trece mai mult.

După ce am tăiat tortul a venit momentul mult așteptat în care părăsim nenorocita asta de petrecere și pot merge într-un loc liniștit în care ma pot odihni fără ca cineva sa îndrăznească sa ma deranjeze, cel puțin asa sper.
Deja suntem în mașină de mai mult de o ora spre o destinație necunoscuta mie, oricât am insistat sa îmi spună unde vom merge Nicholas tot mi-a repetat ca este surpriza. Bine ca a avut strălucită idee sa îmi spună sa ma schimb de rochie și sa îmi iau ceva mai lejer altfel nu știu dacă rezistam atâta timp în mașină cu acea rochie. Îmi ridic picioarele la piept și îmi sprijin capul pe geam, îl pot auzi pe Nicholas cum chicoteste scurt și când aproape adorm definitiv simt cum ceva îmi atinge corpul deschid încet un ochi și vad sacoul lui cum îmi învelește corpul mult prea obosit, și nu durează mai mult de zece secunde și cad într-un somn adânc.