Imprint Past +18

Capitolul 11

Și uite-ma cum stau de mai bine de o jumătate de ora pe balcon în timp ce îmi savurez nelipsita cafea de dimineață și mai nou alături de o tigare. Încă nu știu unde sunt mai exact,deși nu cred ca mai are vreo importanta acum, îmi este indiferent deși îmi e foarte dor de tata și de Alisa, încerc sa ma acomodez și îmi tot repet în minte ca este vorba doar de doua luni, care vor trece destul de repede, deși sa fiu sincera nici eu nu cred ca totul va fi roz mai ales ca intre mine și domnul Black tocmai ce a început sa se construiască un adevărat iad. Nu l-am mai văzut de la cearta noastră de dimineață, mai exact de la ora trei dimineața dar sa fiu sincera nici nu prea ii simt lipsa și este mult mai bine asa.
Stomacul meu îmi tot amintește cu zgomotele lui mult prea ciudate ca nu l-am mai hrănit de mult, dar nu prea as vrea sa cobor din camera, as vrea sa se întâmple o minune și sa vina din nou menajera care mi-a adus și cafeaua dar nu cred ca am vreo șansă, asa ca nu am încotro decât sa cobor, ce poate sa se întâmple mai rău decât sa dau ochi cu el?!
Prefer sa nu ma îmbrac nu cred ca este nimeni în casa inafara de menajera și de Nicholas asa ca voi rămâne asa, în momentul de fata purtam un tricou destul de lung și larg suficient în cat sa îmi acopere fesele. Și cu puțin noroc poate nu dau nici de Nicholas, și as avea o zi mult mai buna. Ajung la scări și cobor încet, pot auzi niște voci de la parter dar prefer sa le ignor și sa îmi continui drumul.

Intru în bucătărie și doua siluete îmi atrag atenția, bine înțeles ca unul din ei este Nicholas dar al doilea cine poate fi? Înaintez fără a spune nimic și ma opresc în dreptul lor, pe fata lu Nicholas imediat apare uimirea, dar bărbatul din stânga lui era tot un zâmbet. Atenția mea se oprește brusc pe el și încep sa îl analizez fără sa îmi dau seama, avea aproape aceleași trăsături ca și Nicholas, doar ca se putea observa ca este puțin mai tânăr și mult mai mic de statura. Îmi mut privirea și îl privesc pe el, domnul Black, sursa tuturor problemelor mele, ma privea puțin furios și parca încerca să comunice cu mine din priviri, când îmi dau seama la ce se refera obraji mei încep sa ardă și pot sa jur ca sunt mai roșie ca racul de rușine, la naiba sunt prea indecenta sa apar asa în fata unui străin,  nu zic ca Nicholas nu ar fi unu, dar totuși nu pot sa apar asa și în fata unui băiat ce nu l-am mai văzut în viata mea mai ales acum ca sunt o femeie măritată cum s-ar spune.

-Nu pot sa cred ca am în sfârșit onoarea sa îmi cunosc cumnata! Spune barbatul entuziasmat,  care din cate am înțeles ar putea fi fratele lui Nicholas. Rămân puțin uimita și nu știu cum as putea sa reacționez.

-Bună și ție! Tonul meu era unul destul de răutăcios, nu știu de ce dar nu m-am putut abține.

-Scuză-mă, sunt asa de idiot, am uitat sa ma prezint, eu sunt Maximilian Black !

-Sofia... și fac o pauza nu știu sigur care nume sa il folosesc, dar îmi revin imediat ce ii simt privirea lui Nicholas ce aproape ma străpunge iritat. Sofia Black. De data asta spun numele întreg, nu sunt atât de proasta în cat sa nu îmi dau seama ca fratele lui Nicholas aici de fata nu are nici cea mai vaga idee de afacerea dintre mine și fratele lui, deci pe scurt ar trebui sa îmi țin gura.

-Nici nu ști cat de incantat sunt ca în sfârșit cunosc femeia ce a reușit sa îmi dea fratele pe brazda, și nici acum nu îmi vine sa cred ca marele Nik s-a căsătorit, totuși fie vorba intre noi era asa un vagabond în cat puteam jura ca va rămâne burlac pana la adânci bătrâneți.
Spune Maximilian și începe sa rada eu urmându-l, deci asa domnule Nicholas ați fost un afemeiat, puteam sa jur ca asa este nici nu aveam nevoie prea mare de o confirmare. 

Îl vad pe Nicholas cum se ridica și se apropie de mine, își pune mana în jurul taliei mele și ma strânge mai mult decât ar fi necesar în timp ce zâmbete parșiv și spune:

-Iubito, atât de uimita de fratele meu în cat ai uitat sa ma saluți! Acum eram fata în fata și îi puteam vedea privirea aceea mult prea intensa.