Totul pentru răzbunare

11

Vântul adia ușor printre crengile copacilor,iarna se apropia destul de repede. Mi-am pus capul pe umărul lui Sasuke și am tras o privire la Mishiko care era în poala lui Shisui. Un sunet de creangă ruptă ne-a făcut să tresarim toți. Ne-am ridicat de pe jos iar dintr-un copac a sărit o siluetă masculină, Shisui și Sasuke s-au băgat în fața noastră și se uitau insistent la necunoscut.

- Au trecut destul de mult timp decand nu ne-am mai văzut. Și v-ați schimbat mult. ~?~
- De ce ai venit aici? Acum după 3 ani. ~Shisui~

Vocea lui îmi răsuna în minte ca un ecou,era groasă care mi-a făcut să am pielea de găină.

- Am auzit că sunteți în Akatsuki iar Pain e foarte mândru de voi, am vrut sa va felicit. ~?~
- Minți,daca ai fi vrut asta ne puteai spune în ascuzatoare. ~Sasuke~

Nervoși Sasuke și Shisui și-au activat sharinganii in mangekyo invaluindu-ne in sunanoo lor. Situația asta mă pune pe gânduri rău de tot,m-am întors la Mishiko care avea și ea sharinganul activat urmărind ceea ce se intampla. Tipul a făcut câțiva pași înainte apoi și-a dat bluga jos lăsând la vedere chipul lui cam palid și părul lui lung legat lejer intr-o coadă.

- Mishiko, Ayume ați crescut așa de mari și frumoase. ~?~
- Care e intenția ta defapt? Este clar că nu ai venit să ne feliciti, Itachi. ~Shisui~
- Itachi?? ~Ayume&Mishiko~
- Mă bucur că v-ați adus aminte de mine. ~Itachi~

Mishiko pov:

Priveam in gol pentru câteva minute în care mi-am amintit ziua în care mi-au murit părinții. Îmi scutur capul și lacrima care era pe obraz, mi-am ridicat privirea și l-am văzut pe Shisui foarte încordat. L-am prins de mână și il strangeam, și-a întors puțin privirea spre mine și s-a mai calmat zambindu-mi.

- Bine m-ați prins,am venit aici doar sa vă văd și să îmi aduc aminte de zilele petrecute cu voi. ~Itachi~
- Crezi că avem încredere în tine? Ne-ai omorât părinții și rudele ești conștient de asta,nu? ~Sasuke~
- Da sunt,dar eu nu am avut ce sa fac aveam de ales. ~Itachi~
- Ales ce? ~Shisui~

Sasuke și Shisui și-au retras susanoo-rile și il ascultau atent pe Itachi. Eu m-am Apropiat de Ayume care nu prea asrata bine, probabil din cauză că chakara ei nu era complet echilibrată. Ne-am așezat pe jos punandu-si capul pe umărul meu tușind din când în când. Poate ar fi bine să mă duc la orele de vindecare predate de Tsunade-sama.

- Danzo a vrut să distrugă satul vrând să facă pace între națiuni. Iar intr-o seară am primit un bilet de la el că am fost ales să-i ucid. Nu am putut face asta,așa că trebuia să alerg dintre sat și clan. Îmi pare rău... Ayume ești ok? ~Itachi~

Și-a ridicat mâna și i-a făcut semn că da apoi si-a ridicat capul și s-a ridicat în picioare intizandu-mi mana să mă ridic și eu.

- Pai mă bucur că te-am văzut Itachi, eu trebuie să mă întorc în spital. Mishiko daca vrei tu poți rămâne cu ei. ~Ayume~
- Și sa te las singură, cred că glumești. ~Mishiko~
- Nu e mult până în sat, plus Izuna doarme și nu ai ce face acasă. ~Ayume~
- Acum câteva minute ți-a fost rău. ~Mishiko~
- Ce? ~Sasuke~
- Am fost puțin amețită. ~Ayume~
- Nu contează. ~Mishiko~

M-am îndreptat spre ea și am luat-o de mână.

- Ne vedem și mâine. ~Mishiko~
- Va vedeți în fiecare seară? ~Itachi~
- Cam așa ceva. ~Ayume~

Ne-am îmbrățișat cu toții apoi am plecat spre satul nostru,dar ceva era diferit. Aveam impresia că suntem urmărite, deasupra noastră zburau două păsări. Daca nu mă înșel un vultur și o cioară,nu bag in seama și intrăm în sat. Mai puțin și răsărea soarele și trebuia să ne grăbim la spital, ajungem apoi Ayume se bagă în pat acoperită până în gât prefacandu-se că doarme. Am ieșit pe fereastră și am observat un șarpe in copac, urăsc creaturile alea. Sunt scârboase și nici nu știu de ce s-au creat,in fine am alergat până acasă unde l-am văzut pe Izuna dormind pe canapea din nou..
Am luat o pătură și l-am acoperit apoi am mers în camera.