Totul pentru răzbunare

39

Mi-am șters lacrimile  și m-am ridicat din pat imbracandu-ma. L-am invocat pe Zano și am ieșit cu el pe geam,nu știam exact unde mergem dar vreau sa fiu departe de ei.

- Ai de gând să fugi din sat? ~Zano~
- Fara Mishiko nu,am ieșit la o plimbare. ~Ayume~
- La 2 dimineața? ~Zano~
- Acum ai devenit părintele meu? ~Ayume~
- Da,măcar eu sa am grija de tine. ~Zano~

Ajungem in cimitirul Shinobilor și mă dau jos din spatele lui Zano,cu câteva flori in mână am mers la mormântul părinților mei dar și a lui Mishiko. Mă așez pe jos și mă uit în gol,în câteva zile e ziua mea și nu am realizat nimic înafara că m-am antrenat din greu pentru a devenii mai bună și să țin pasul cu cei din ANBU. Strâng pumnul încercând să nu plâng, scot din borseta care o ținea Zano masca pe care o purtam in misiuni. Era zgâriată și ciobită dar purta multe amintiri dureroase. O arunc pe jos și îmi duc genunchii la piept.

- Știam că o să te găsesc aici. ~Sasuke~

Mai asta lipsea....nu e de ajuns că sunt rănită mai pune și sare pe rană.

- Ce cauți aici? ~Ayume~
- Nu erai in salon și am început să te caut. ~Sasuke~
- M-ai găsit sunt bine din câte vezi așa că poți pleca. ~Ayume~

Il aud oftând și se așează lângă mine, nu l-am băgat în seamă și mă uitam in continuare la mormânt.

- Misiunea asta de 2 ani te-a schimbat cu toate că ați terminat mai repede. ~Sasuke~
- Nu de asta m-am schimbat. ~Ayume~
- E din cauza lui Tsunade și Sakura? ~Sasuke~
- Nu vreau sa vorbesc despre asta. ~Ayume~
- Dar eu vreau sa clarificăm ceva. ~Sasuke~

Mă ridic de jos și mă scutur de praf apoi mă îndrept spre Zano.

- Am înțeles ca ești cu Sakura,acum pot pleca? ~Ayume~
- Ayume nu intelegi,pe tine te iubesc. ~Sasuke~
- Sigur și de aceea te-ai băgat cu Sakura. ~Ayume~
- M-am băgat cu ea ca să nu intru în depresie. ~Sasuke~

Se apropie apropie de mine și mă imbratiseaza, mâinile îmi tremurau dar l-am îmbrățișat și eu.

- Te iubesc. ~Sasuke~
- Ce o să faci cu Sakura? ~Ayume~
- O să mă despart de ea asta nu ar fi o problema. ~Sasuke~

Zâmbesc și îmi pun capul pe umărul lui după câteva secunde chakara susanoo-lui ne învăluie pe amandoi.

- Ce e? ~Ayume~
- Sunt shinobi posedați. ~Sasuke~
- Zano. ~Ayume~

După ce Sasuke ii readuce la normal am urcat in spatele lui Zano și ne-am întors la spital.

- Unde ai plecat Ayume? ~Izuna~

Uh e Izuna și e nervos din nou,mă dau in spate cu privirea în pământ.

- Nu te cert Ayume dar nu îmi place când faci chestii de genul. ~Izuna~
- Scuze... ~Ayume~

Îmi dau geaca jos și mă pun din nou în pat.

- Să nu te mai ridici de aici până mâine. ~Izuna~
- Bine bine. ~Ayume~
- Așa,noapte buna. Sasuke vi? ~Izuna~
- Mai stau puțin. ~Sasuke~

Închide ușa iar eu m-am acoperit,îmi trebuie puțină odihnă.

- Te culci? ~Sasuke~
- Da. ~Ayume~
- Pot sa vin lângă tine? ~Sasuke~
- Da. ~Ayume~

Ii fac loc și se intinde lângă mine,mă prinde de mijloc și ma tine în brațe.

- Ce face Mishiko? ~Ayume~
- Încă nu s-a trezit. E Shisui cu ea. ~Sasuke~
- El macar o iubește? ~Ayume~
- O iubește la fel de mult cum te iubesc eu pe tine. ~Sasuke~

Zâmbește și adorm pe pieptul lui