Totul pentru răzbunare

35

Ayume pov:

Ce dimineața frumoasă eram în sat și il ajutam pe Iruka-sensei cu câteva documente.

- Am terminat de cărat cutiile. ~Mshiko~
- Mulțumesc acum tu și Ayume puteți să plecați. ~Iruka~

I-am lăsat documentele pe birou și am ieșit din academie.

- E o vreme frumoasa nu ai vrea sa ne plimbăm? ~Mishiko~
- Bine, hai. ~Ayume~

Am vrut sa plecăm dar în fața noastră s-au teleportat o echipa ANBU.

- Ăm s-a intamplat ceva? ~Mishiko~
- Sunteți Mishiko și Ayume Uchiha? ~ANBU~
- Da. ~Ayume~
- Băieți luatile. ~ANBU~

Amândouă am fost luate pe sus și teleportate. Când mi-am deschis ochii mă aflam în biroul Hokage-lui.

- Tsunade-sama? ~Mishiko~
- Bine ați venit. ~Tsunade~
- Ce s-a intamplat? De ce au venit ANBU după noi? ~Ayume~
- Am o misiune specială înafara satului. ~Tsunade~
- Și care e faza cu ANBU? ~Ayume~
- De azi ve-ti face echipa cu ei. ~Tsunade~
- Bine acum putem sa mergem sa ne facem ghiozdanul? ~Mishiko~
- Din păcate nu,iar misiunea tine aproximativ 2 ani. ~Tsunade~
- Cat? ~Ayume& Mishiko~
- Îmi pare rău dar trebuie iar voi două ați fost alese plus că în acești doi ani căpitanul echipei ANBU o să vă învețe tehnici noi. ~Tsunade~
- Doamnă Tsunade trebuie sa plecăm. ~ANBU~
- Așa e, cu cat plecați mai repede cu atât mai bine. ~Tsunade~
- Și ce le vom spune celorlalți? ~Mishiko~
- Nu va faceti griji ii vom anunța noi. ~Tsunade~

Am ieșit din birou și din sat,m-am întors pentru ultima dată să văd satul iar o lacrimă mi s-a scurs pe obraz. Nu o să-mi mai văd casa 2 azi,fratele și băiatul pe care il iubesc.

- Fetelor haideți. ~ANBU~

Oftam amândouă și îi urmăm.

Sasuke pov:

După ce am făcut un dus și m-am îmbrăcat am mers în sufragerie. Ciudat Ayume mereu era trează la ora asta, poate i-aș face o mică surpriză. Am făcut o cafea și un ochi de ou apoi am mers spre camera ei,am bătut la ușa dar nimeni nu a răspuns asa că intru și aprin lumina. Gol nu era nimeni,las tava pe masă și ies din cameră cautand-o. Ca un disperat Shisui intră pe ușă și se uită în toate părțile.

- A venit? ~Shisui~
- Cine? Shisui ce ai? ~Sasuke~
- Mishiko! A dispărut,am cautat-o peste tot dar nu e de găsit. ~Shisui~
- Nici Ayume nu este in casă probabil este cu ea. ~Sasuke~

Fac semnele de invocare și l-am invocat pe Doyu.

- Ce e Sasuke-sama? ~Doyu~
- Doyu o simți pe Ayume? ~Sasuke~
- Iar ai pierdut-o? Eu îți zic să-i iei lesă. ~Doyu~
- Ești pus pe glume? Ayume nu e câine sa o țin în lesă. Doyu vorbesc serios. ~Sasuke~
- Ok se vede că ești disparat. Am să mă duc să o caut. ~Doyu~
- Bine. ~Sasuke~

După ce plecă m-am așezat pe canapea cu mâinile în cap încercând să nu mă gândesc la cei mai rău.

- Hai să gândim pozitiv momentan. ~Shisui~
- Dacă Karin, Suigetsu și Jugo le-au răpit? ~Sasuke~

Un ciocănit in ușa ne-a făcut pe amândoi să sărim de pe canapea, când Shisui a deschis ușa în fața pragului era un ANBU.

- S-a intamplat ceva? ~Sasuke~
- Am venit sa va informam că Mishiko Uchiha și Ayume Uchiha au părăsit satul acum câteva ore. ~ANBU~
- Ce? De ce au plecat? Care e motivul? ~Shisui~
- Nu știm dar ele au părăsit satul de tot. ~ANBU~

I-am inchis ușa în nas și m-am așezat pe canapea, imposibil Ayume nu ar face așa ceva. Adică așa cred nu ar avea de ce sa plece sper sa fie bine și să nu pățească ceva.

- Mă duc în cameră. ~Shisui~
- Da așa o să fac și eu. ~Sasuke~

După 3 ore:

Este târziu și pe mine încă mă bate gandul la Ayume,mi-e dor de ea și abia acum mi-am dat seama cât țin la ea. Mă ridic din pat și mă uit pe podea,nu are logica de ce ar pleca mă îmbrac cu ce prind ies pe geam. Mă plimb prin sat până am ajuns la lac și mă așez pe iarbă, locul ăsta îmi trezește atâtea amintiri.

- Sasuke-kun? ~Sakura~
- Sakura? Ce faci aici? ~Sasuke~
- Am venit să văd dacă ești bine. Am auzit că Ayume a plecat. ~Sakura~
- Nu e adevărat ea nu ar pleca,nu ar avea de ce ne înțelegeam așa de bine. ~Sasuke~
- Sasuke-kun trebuie să-ți revii treci peste. ~Sakura~

Sa trec peste? Asta nu se va întâmpla sunt îmbrățișat se Sakura de la spate.

Shisui pov:

Stăteam în copacul in care eu și Mishiko ne petrecem majoritatea timpului. Mă uităm la lună și îmi strângem pumnul de nervi.

- Shisui? Ce faci la ora asta? ~Ino~

Îmi întorc capul și la trunchiul copacului era Ino cu câteva plase de cumpărături.

- Mă gândeam... ~Shisui~
- Îmi pare rău am auzit de Mishiko și Ayume.. ~Ino~
- Așa umblă bârfele prin sat? ~Shisui~
- Nu multă lume știe dar dacă aș fi fost iubita ta nu te-aș fi lasat niciodată. ~Ino~
- Ino nu am chef acum,te rog lasa-ma. ~Shisui~
- Bine dar nu uita că voi fi mereu lângă tine.