Conflict? Deja?
- Urca, urca, urca, urca! Tipa Jake din urma in timp ce ne inghesuiam pe scara.
Dupa ce toti trei am ajuns sus, in siguranta, am inchis geamul.
- Ce face ala?! Anunta Pamela cand se uita pe geam si vede un barbat ca urca pe scari.
- Arunca scara cu el! Zice Jake impacientat.
- Daca aruncam scara nu mai iesim de aici. Zice Pamela deja iritata de situatie.
- Hei! Tu! Nu mai urca sau te impusc! Striga Dean la barbat tinand pistolul spre el.
- Fraiere, nu ne poti opri, suntem prea multi...si vom intra, fie pe aici, fie prin spital.
- Ce vreti? Intreaba Jake speriat, chiar daca nu voia sa arate adta.
- Toate lucrurile voastre. Si fata la pachet.
- Pamela...te vor...spune Dean dupa ce se intoarce cu privirea la ea.
- Da? Ma vor?
Fara sa mai zica nimic, Pamela il da pe Dean la o parte si incepe sa il impuste pe omul care urca scara pana isi consuma gloantele.
- Veniti dupa mine daca ma vreti! Striga Pamela tare, pe geam, sa se faca auzita, apoi il inchide si incuie.
Dean cu Jake au ramas socati, cum era posibil sa omoare un om fara resentimente?
- Unde mergi? Intreaba Jake dupa ce isi revine.
- O sa vina dupa noi...vreti sa stam aici? Sau sa luptam? Spune Pamela pregatindu-se.
- Sunt multi, sigur o sa ne faca felul! Zice Dean serios. Ne trebuie un plan...
- Am unul. Faceti ca mine.
Am urmarit-o pe Pamela afara din safe zone-ul spitalului. Aceasta a pus pe un hol, random, un player de muzica, caruia i-a dat drumul.
- Haideti baieti, mai avem cinci holuri.
Am urmarit-o in totalitate, si nu vedeam nimic bun in ce face, atragea inamici si zombi...totul pare sa mearga asa prost.
- Intrati aici, repede.
Am intrat intr-o camera goala, unde era o masa si o gaura de ventilatie deschisa.
- Intrati. Ne face Pamela semn sa mergem pe acolo.
Am ascultat-o si de aceasta data.
Ventilatia permitea sa vezi fix pe holurile unde a pus Pamela muzica. Se putea observa cum era plin de zombi in acele locuri. Cu tot cu acei zombi, niste barbati si-au facut aparitia. Au inceput sa se lupte pentru viata lor.
- Planul tau era sa ii ademenesti pe toti in acelasi loc? Intreaba Jake surprins de ce a putut gandi ea.
- A mers oarecum...dar garantez eu ca nu au fost prosti sa isi trimita toti oamenii acolo, asa ca stati pe pozitii.
Dupa 10 minute de mers prin ventilatie, am iesit fix in salonul de la intrare in spital.
- Hai, iesiti! Spune Pamela aratand spre iesire.
Dintr-o data, un om isi face aparitia, lovind cat de tare a putut cu pumnul in Jake, apoi sarind pe mine.
Pamela nu putea sa ma ajute deoarece cativa zombi si-au facut aparitia, si trebuia sa se ocupe de ei ca sa nu pateasca Jake ceva, el fiind lesinat.
Barbatul ala statea pe mine si continua sa ma loveasca cu pumnii in fata.
Am reusit din fericire sa il dau jos, bagand in coastele lui cutitul pe care il aveam la mine.
Acesta cade la pamant, din fericire pentru el lovitura fiind slaba.
- Ti-a ajuns? Il intreb eu scuipand sange de la toate loviturile pe care mi le-am luat.
Acesta nu zice nimic, doar scoate un pistol si il intinde catre mine. Pana sa faca ceva, ii dau cu maceta peste mana, dupa care i-o pun la gat.
- Nu incerca nimic...Pamela, cum esti?
- Bine, m-am ocupat eu de umblatori. Jake pare ca e bine, se va trezi.
- Perfect. In secunda urmatoare ii dau barbatului necunoscut cu manerul macetei in fata, acesta lesinand.
- Ce vei face cu el?
- Il tragem la raspundere...cine stie cati sunt. Aici poate au fost doar cativa ca nu se gandeau ca vom rezista.
- De unde sa stiu nemernicii astia de acest loc? Intreaba Pamela nedumerita.
- Aflam cand se trezeste. Ai masina?
- Cheile sunt sus...
- Am eu masina, stai calma. Hai sa il incarcam si sa plecam de aici. Il ducem la apartamentul meu. Unde ma gandesc ca vei sta si tu de acum, nu?
- Daca ma primiti...
- O facem, esti tu nesuferita, dar stii cum sa lupti si daca lasi persoana sa te cunoasca, esti o adevarata coechipiera.
- Bine, gata cu momentele dragute...hai sa ii bagam pe lesinati in masina.
Dupa un drum de doua zeci de minute, am ajuns la apartamentul meu, casa care ne-a adapostit de zombi in momentele grele.
Totul a mers bine, Jake s-a trezit, ala a fost legat de scaun, si in final s-a trezit si el.
- Cine esti? Il intreb cand vad ca deschide ochii si se uita fix la mine.
- Ma numesc Aron...si sunteti niste prosti! Mai bine ma lasati acolo.
- Ca sa te duci la tabara ta, si dupa sa vi peste noi, nu?
- Nu va mai gaseam, nu mai aveam acesta intentie daca ma lasati acolo. Acum, ca ma aveti pe mine, baietii vor veni dupa voi. Prostilor, intelegeti ca nu avem o tabara? Eram eu cu inca 13 baieti...cinci au fost trimisi in holurile cu muzica, unul pe scara, iar eu am asteptat in salonul de la intrare...restul cautau prin spital. Sapte oameni, inca sunt in viata probabil, si ma vor cauta. E o chestie de timp pana va vor gasi.
- De ce sa te credem? Intreaba Pamela punand mana pe pistol.
- Pamela, nu il impuscam. Ii zice Jake oprind-o sa scoara arma la Aron.
- Nu stiu de voi, dar am de gand sa ma relaxez pana vin prietenii mei dupa mine. Nu ma deranjati.
- Mergem sa mancam si ne intoarcem, stai tu calm. Ii raspund eu, apoi il lasam singur in camera.
M-am dus la frigider...ah, e atat de putina mancare, trebuie sa mai luam. Orasul e golit aproape, in numai noua zile. Adica nu orasul, partea mea de oras, problema e ca trebuie sa merg mai mult acum, pentru niste alimente...dar nu o sa regret nimic cand voi avea mancare pe masa.
- Chiar credeti ce a zis? Intreaba Jake serios.
- Nu stiu...posibil...adica poate este doar un cautator de resurse, si a dat de locul ala random si ne-au vazut cand ne bateam cu acei monstrii. E posibil...se gandeste Pamela la o varianta.
- Da, asa e...si cand au vazut-o pe Pamela, au zis ca o vor deoarece sunt barbati, si pe timp de apocalipsa e mai greu cu femeile...continui eu ideea.
- Hai sa mancam, zice Pamela ca sa scape de discutie. O inteleg ca e mai serioasa acum, tocmai l-a pierdut pe Erik...chiar daca nu schiteaza nimic. E o fire puternica, de piatra, merita apreciata.
- Stim cum te simti...il iubeai pe Erik, nu? Intra Jake in acest subiect in final.
- Doar...doar taci, ok? Zice Pamela apoi continua sa manance.
O liniste de mormant s-a lasat intre noi. Avem de gand sa mancam, sa ne pregatim planurile pentru a aduna alimente noi, si sa il interogam pe Aron. Noua zile de la apocalipsa si deja avem multa munca...poate prea multa.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
