Schimbari radicale
23.03.2021
- Leon, in spate! Striga Derek apoi trage, umblatorul cazand la pamant.
- Multumesc. Ii raspunde Leon usurat.
- Bun, fiti atenti aici, asta e inventatul a tot ce am strans, pana acasa mai avem...o zi, ceva de genul. Zic ca e bine, nu?
- E mai mult decat bine, Derek, e perfect. Naspa ca trebuie sa mergem asa departe pentru resurse, totusi. Intervine Amanda.
- Din pacate nu avem de ales. Oricum, de cat timp suntem in expeditie?
- Nu stiu...doua saptamani? Stiu ca azi e duminica, si noi marțea trecuta am plecat, deci aproape doua saptamani.
- Au trecut repede.
- Da...luam o pauza?
- Sigur, Amanda. Leon, hai putin cu mine sa scoatem din duba niste mancare.
Derek si Leon merg la duba, Amanda ramanand afara cu Charlotte.
- Ai fost tacuta azi. Ii spune Amanda lui Charlotte.
- Da, pur si simplu vreau sa ajung acasa, sunt putin obosita.
- Te-ai saturat sa dormi in duba, asa e?
- Da. Iti vine sa crezi cum trece timpul?
- Da, adica parca ieri am aflat ca ne trimit pe noi patru intr-o misiune de cercetare si cautare, si uite ca maine deja suntem acasa.
- Nu asta. Parca ieri am dat de tine la Luna in casa, fara picioare, trista.
- Ah...da. Au trecut deja aproape doi ani, iti vine sa crezi?
- Pai in iunie, 2019 au venit romanii aici, acum este aproape aprilie, 2021...se fac doi ani in vara. Iaproape doi ani de linsite...crezi ca asa o aa ramana?
- Sincer? Da. Suntem o tabara imensa, oameni multi, forta mare de lucru, fortareata, resurse multe, echipament tehnologic nu mai zic, suntem intr-un oras mare dar care e departe de alte tabere, un oras golit de umblatori si prototipe mai nou. Tocmai am atins nivelul de siguranta maxima.
- Sper sa ai dreptate.
Se lasa putin liniste, apoi Charlotte continua.
- Mi-am amintit cum a fost sa te vad fara picioare...nu imi venea sa cred.
- Mie nu imi venea sa cred ca te vad pe tine.
- Si asta, dar faptul ca nu aveai picioare ma ingrozea.
- Macar am acum, nu? Spune Amanda razand.
- Ce noroc pe tine ca te-a taiat de la jumatate tibiei. Asa macar ti-a facut niste proteze speciale si poti sa iti indoi genunchiul linistita.
- Oricum mi-am pierdut agilitatea pe care o aveam. Dar da, e mai ok asa. Mai lejer.
- Dar intr-un an, Amanda, iti zic eu ca te-ai obisnuit.
- Da, chiar am facut-o. Plus ca nu sunt orice proteze, sunt mai speciale, adica la dracu, nu imi place sa o laud...dar Luna le-a facut, si stie bine ce face, asa insuportabila cum e.
- Dupa ce ti-a reparat picioarele, nu te-ai mai purtat asa rau cu ea.
- Nu am mai bagat-o in seama, poate...si-a indreptat greseala apoi gata, prefer sa tin distanta. Daca Mikayla nu o voia, era moarta de mult.
- Dar chiar e utila, adica cat o ajuta pe Mikayla in laborator? Sau mecanicii...sau cat o invata pe Mikayla?
- Din nou, nu imi place sa o laud, dar pe treaba ei, stie ce face!
CITEȘTI
The Bloody Machete
Aléatoire* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
