Troy nu e un dobitoc
- Era si cazul sa te trezesti. Imi spune Amanda cand ma vede ca deschid ochii.
- Mama ce bine am dormit...spun eu si ma ridic in fund.
Ea statea intinsa inca, parea relaxata.
- Amanda...
- Da? Intreaba ea si intoarce capul spre mine.
- Vrei sa te muti aici, in camera cu mine?
Imi arunca un zambet, si o vad ca deschide gura sa imi raspunda, dar nu am putut sa fiu atent, zgomotul unui glont tras ne-a taiat tot filmul.
Nu am mai stat o secunda, m-am ridicat repede, am luat perechea de boxeri ce stationa pe jos si i-am imbracat in cea mai mare viteza, apoi m-am dus sa vad ce se petrece.
Am ajuns in camera lui David, unde am avut un şoc imens.
Jessica statea moarta in pat, iar David cu capul in poala ei, lesinat.
O vad pe Amanda ca vine si ea sa vada, dar o opresc repede.
- Nu intra acolo! Tip si o opresc din mers.
Imi pun mainile in cap, ce e de facut? Ce intrebare e asta? Trebuie sa chemam pe cineva.
- Vreau sa vad! Spune Amanda si da buzna in camera.
In secunda urmatoare, sa intors, mai sa si vomite, apoi iese repede din incapere.
- Cheama ajutaore! Strig, apoi o vad pe Amanda cum paraseste apartamentul.
Nu poate sa fie adevarat ce vad...
Cinci luni mai tarziu:
Ridic cana de cafea si o duc la gura. Beau putin, apoi imi continui ideea.
- Prototipele din zona asta sunt aproape moarte...poate intr-o zi vom reusi sa scapam definitiv de ele.
- Trebuie sa vorbim cu Jack, sa organizam o vanatoare de prototipe...una mare, cu toate grupele. Continua Kevin ideea.
- Eu zic ca merge. Intervine si Amanda in discutie. Ce parere aveti?
Toti erau de acord, numai Troy statea si se uita in gol.
- Troy, esti cu noi? Il intreb cand vad ca nu reactioneaza.
- Ah, da. Sunt de acord. Imi raspunde repede, pastrand tacere dupa.
- Bun, conferinta incheiata. Kevin?
- Da, Hannah.
- Hai la Jack, cumva tot il convingem sa facem ce ne-am propus.
Kevin cu Hannah au plecat sa vorbeasca cu Jack, restul am mers la treaba noastra.
- Amanda, David. Imi strig eu prietenii.
- Da? Raspunde Amanda.
- Vreti sa petrecem azi timp impreuna? Doar noi adica...in apartament.
- Da, ar fi dragut. Nu am mai stat doar noi de mult timp. David, ce parere ai?
- Nu...azi am treaba. Spune apoi se retrage, fara a ne explica ce treaba.
- Pariem ca iar merge sa bea? Spune Amanda dezamagita.
- Probabil...au trecut cinci luni, la dracu!
- Mie si acum imi este dor de Jessica, de el ce sa mai zic? Stii ca azi faceau inca un an de cand erau impreuna?
- Ah, de aceea a fost asa absent azi.
Tom, care ne-a auzit discutia, intervine.
- Si stiti ca azi era ziua surorii lui Troy? S-au gasit bine...amandoi sunt cu mintea in alta parte.
- Imi pare rau de ei...sincer spun.
- Si mie, Amanda. Hai in apartament, macar noi doi. Ah, Tom, vi si tu?
- Sigur, nu am altceva de facut.
David:
- Esti un inutil, David...nu ai putut sa faci nimic sa o salvezi. Cum? Nu putea sa fie salvata? Prostii! Putea...dar esti inutil. Isi spunea singur, stand rezemat de balustrada de piatra de pe acoperis.
- David, esti mort de beat. Se aude vocea lui Troy.
- Ce? Nu e adevarat!
- Vorbeai singur...
- Si tie ce iti pasa?
- Nu imi pasa. Spune si se aseaza langa mine. Vreau doar o inghititura din sticla aia.
Ii pasez sticla in mana si da o gura sanatoasa, apoi o pune langa mine.
- Frate...uite cum am ajuns. A cata oara e cand ma imbat?
- De cand a murit Jess? Cred ca a opta...in cinci luni eu zic ca e putin.
- Sunt un prost...beau de cate ori imi aduc aminte de ea, nu pot sa ma gandesc ca nu mai e.
- Macar esti un betivan care spune adevarul.
- Sunt constient de ce fac, sa stii...
- Te cam clatini. Imi spune Troy, incercat sa ascunda zambetul. Il doare unde pe el, probabil ma vede ca pe cineva de care sa rada.
Nici nu ii raspund, ridic sticla si o duc la gura, dar ma opreste.
Imi smulge bautura si o varsa, apoi imi intinde mana.
- Hai David, sus!
Il apuc si ma trage, revenind pe picioare. Ma ajuta sa merg si plecam de pe acoperis. Ajungem in lift, si apasa pe etajul 6, unde se afla apartamentul lui.
Drumul a fost tacut, dar ajunsi la el in apartament, imi spune:
- Omule, nu e in regula ce faci.
- Troy, de cand iti pasa?
- David, uite. Iti inteleg durerea. Majoritatea o facem, crezi ca numai tie ti-a murit cineva drag? Tuturor ne-a muit cineva! De ce amintirea Jessicai te face sa vrei sa te imbeti ca ultimul boschetar?
- Nu stiu...mai uit...
- Da, si dupa te trezesti, ca sa realizezi ca ea e tot moarta, si tot ce faci e sa ti ascuns in tine durerea. Le-ai spus lui Dean si Amandei ce simti? Sau cum te simti?
- Da...
- Si acum cand ajungeti la acest subiect, tinzi sa negi ca totul e bine, ca ti-a trecut?
- Nu, dar nici nu le arat cum sunt de fapt. Frate, sunt praf fara ea, oricat as zambi acum cand sunt treaz, oricat de vesel as parea...ma ascund in spatele unei masti. Crede-ma ca nu imi imaginam o lume fara Jessica. A murit langa mine...nu stii cum ma simt.
- Ba da, stiu! Vreau sa lasi dracu bautura aia, ca nu te ajuta, si sa vorbesti cu prietenii tai! Cand esti trist, la ei mergi, nu pe acoperisi alaturi de sticla de whiskey. Ai inteles?
- Da...de ce imi zici toate astea? Sper ca stii ca o sa ma trezesc, si dupa probabil nu o sa iti iau in considerare sfatul.
- Omule, esti muci. Fi atent la mine, vrei sa te simti mai bine? Iti iei razbunarea!
- Pe cine sa ma razbun?
- Pe tipul care a pus toate capcanele in bunker, cel care ne-a lasat biletelul ala la final, iti aduci aminte.
- Habar nu am despre ce vorbesti...adica da. De fapt nu are sens ca e mort, sau poate are in caz ca e aici, dar el poate nu e mort, si poate e plecat departe, unde nu o sa-l mai prindem...
- Daca erai treaz, poate aveam ce sa vorbim. Culca-te, si maine, cu speranta ca iti amintesti ce am zis azi, o sa discutam.
Ma intind in patul lui Troy, si inceec sa adorm. Il vad cum stinge becul si pleaca. Inainte sa iasa pe usa, il intreb.
- Nu sunt chiar asa de beat incat sa nu ma mire...sa nu ma mire ca te porti frumos. De ce o faci?
- Sa zicem doar ca inteleg cum te simti...nu sunt o scarba, David, sunt doar un suflet trist intr-un corp de om rau. Asta sper ca uiti pana maine cand te trezesti. Somn usor.
Terminandu-s ideea, iese pe usa si o inchide in urma lui, eu adormind cam peste cinci minute mai tarziu.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
