Luna Walter
14 martie 2012
"Proiectul a fost un succes de zile mari, de abia astept sa il punem in practica"
Sunt intrerupta de telefon:
- Alo. Spun si las pixul jos din mana.
- Buna seara, domnisoara Luna. Spune vocea barbatului de dupa telefon.
- Ah, domnule Roger, cu ce ocazie? Ii raspund ironic, era logic ca vocabularul formal era in gluma, noi fiind prieteni buni.
- Am vrut sa te felicit pentru cele realizate astazi, proiectul tau e foarte bun...iti meriti postul, iti meriti numele pe laboratorul din Washington!
- Iti multumesc! Ii raspund zambind.
- Nu ai idee cata lumea te iubeste. Sa realizati atatea lucruri bune, plecand de la medicamente importante, pana la dispozitive, lucruri care ajuta umanitatea, care usureaza munca...esti de vis!
- Iti multumesc foarte mult. Apreciez tot ce spui, Roger, pe bune.
- Bine, Luna...am niste treaba, te-am sunat doar să îți zic asta, ok?
- Sigur, nu e porblema. Seara buna.
Roger inchide telefonul, apoi continui sa scriu.
"Mereu e la fel...toti ma iubesc, familia, prietenii, oamenii, angajatii, coechipierii, TOTI! Oare merit iubirea asta? De ce toti o fac? Asa importanta sunt? Ce e cu astea intrebari? De ce scriu asta? Oricum vad doar eu. Ma simt bine cand scriu aici, ma simt de parca as spune cuiva ce fac, desi sunt doar eu si gandurile mele"
Ma dau jos din pat si ies din camera.
Ma duc la parter, apoi cobor in beci.
Aprind lumina, toate lucrurile mele de pret iesind la iveala.
Ma duc la pisica mea impaiata si o pozitionez mai bine.
Sunt rafturi pline cu animale. De la animale impaiate, pana la desfigurate, agatate pe pereti sau chiar hibrizi, creati de mine.
Lumea nu trebuie sa imi afle pasiune, aceea fiind de a crea, de a combina fiinte...m-ar judeca, ar arata cu degetul. Rame aici jos, pentru eternitate!
Ma duc si incep sa imi mangai cainele, acum fiind agatat de perete, cu doi ochi de sticla si picioare metalice...e ca un bibelou, nimic mai mult. Il mangaiam din nostalgie, a fost un caine bun cat l-am avut. Imi amintesc cum mi-a facut copilaria fericita, dar a imbatranit, nu puteam sa il ingrop si sa il las sa putrezeasca in pamant, asa ca l-am lasat aici, impaiat si stilizat de mine.
- Oh, Lector, mi-e dor de tine. Spun in timp ce il mangai.
Decid sa parasesc camera, nu vreau sa ma intristez mai tare.
23 iunie 2012
- Luna, ai dat de ea? Ma intreaba femeia la telefon.
- Mamă, nu raspunde la telefon. Ce naiba face fetita aia? O gatui rau cand o prind! Spun nervoasa.
Este vorba despre sora mea, nu raspunde la telefon, mama si cu mine o sunam ca disperatele de doua ore bune.
26 iunie 2012
- Stai calma, o vor gasi. Imi spune Wick, mana mea dreapta si prieten de nadejde.
- Sa speram...a disparut efectiv!
- Luna, sora ta e desteapta, se descurca ea, orice ar fi patit.
- Da, dar totusi are 15 ani...
- Nu te mai gandi la asta, iti face rau.
CITEȘTI
The Bloody Machete
عشوائي* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
