Faceti cunostinta cu Lector!
Tabara este aproape gata, am ingropat toate persoanele moarte, am ars cadavrele prototipelor, am reparat poarta si am pus apararea din nou in miscare. Mai aranjam una, doua, si e ca noua. Plus incercam sa facem loftul sa functioneze, lucru de care Mikayla si alti ingineri se folosesc.
Ma tot gandesc la Amanda, oare e bine? De fapt...oare e vie macar?
Vreau sa imi iasa asta din cap, imi fac rau singur.
Stau in apartament la mine, cand aud brusc usa.
- E cineva? Striga Mikayla de pe hol.
- Da. Ii raspund eu si ma pun in fata ei.
- Ce faci?
- Bine...ma gandeam la niste chestii. Tu?
- Am nevoie de o persoana pe care sa o iau in oras sa ma ajute cu ceva...si cum echipa lui Kevin imi place cel mai mult, am decis sa incerc cu voi prima data...Am fost la Hannah, Kev, Troy si David, dar nu pot, au alte treburi. David invata oamenii sa traga cu sniperul, Hannah si Kevin pleaca curand cu un grup de oameni sa caute provizii, iar Troy mi-a zis pe fata ca nu are chef. Tu, Dean?
In mod normal as zice nu...adica nu cred ca sunt in stare in momentul de fata sa lupt, sunt prea presat, dar poste asta ma mai face sa uit de Amanda, asa ca accept.
---------------
Cad pe podea de durere. Cand Luna mi-a zis "hai cu mine", ma gandeam ca s-a calmat...nu ca are o camera de tortura la etaj.
Chiar nu stiu ce sa mai cred despre ea...acum cinci minute imi spune ca e buna si ca are probleme cu nervii, acum devine malefica. Sigur nu o poseda ceva demon cand ti-e lumea mai draga?
Ce tot zic...nu dau vina pe demoni, e doar nebuna de legat. Oricat de mari ar fi problemele tale cu nervii, nu te schimbi asa dintr-o data.
Se apleaca si ma apuca de barbie, sa ma uit in ochii ei.
Ma uit, dar nu zice nimic. Ma scuipa in fata, apoi ia o bara de fier, si fara pic de mila, incepe sa dea in mine.
Oricat de tare incercam sa ma apar, degeaba...ma doare deja tot corpul, si nu stiu cat mai rezist. O sa se termine asta vreodata?
Ma apuca de par si ma lipste de perete. Ma loveste o data cu capul de el, ca sa se asigure ca stau linistita, apoi ma pune pe un scaun.
Scoate o siringa, si deja pot sa imi dau seama ce e acolo.
- Nu...te rog. Ii spun eu total slabita.
- Ti-am zis ca o sa ai de regretat daca mai ai o abatere.
- Ai spus ca ma ierti...
- Ei bine, m-am razgandit.
Fara sa mai zica altceva, baga acul in vena mea.
Simt ca ametesc, si pot sa jur ca tocmai ce m-a drogat.
Deja tremuram, vedeam in ceata.
Il vad pe Lector cum apare, ea l-a chemat. Din cate am inteles, i-a spus sa ia masina si sa faca nu stiu ce prin oras. Nu am inteles prea bine...
-----------------
- Deci, trupa rock...
- Explica-mi cum in cinci luni de cand ne cunoastem, nu ti-am zis cu ce ma ocupam inainte de apocalipsa. Spun total mirat.
- Niciodata nu am avut subiectul asta.
Chiar ma face sa ma simt mai bine, sunt afara cu ea de jumate de ora, timp in care am cautat un prototip. Are nevoie de unul pentru un proiect, nu vrea sa imi spuna ce, dar cica se merita. Eu am incredere in ea.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
