Ce s-a intamplat de fapt, partea doi
Ne luam armele si un ghiozdan cu cateva alimente si iesim din apartament. Fugin cat putem, pana in parcarea din apropierea blocului.
Ma intorc si vad un stalp de lumina cum falfaia, dar nu observam silueta.
- Fugi! Strig eu si o apuc pe Pamela de mana.
Fugeam fara oprire, fara sa ma uit in spate. La un moment dat, nu ii mai simt mana Pamelei, si cand ma uit spre ea, nu mai era.
Ma opresc si ma uit in jur. O tona de lumini sunt aprinse, apoi constat ca ma aflu in terenul lui Apocaliptic.
- Crezi, sau nu? Ii aud vocea lui Abigail.
Ma uit de unde vine vocea si o vad cum se apropie de mine.
- Crezi? Se uita fix in ochii mei.
- Ce? Nu! Esti moarta!
Abigail incepe sa rada.
- Nu, Dean, nu sunt. Ai incercat sa ma omori, v-ati razvratit, ti-am omorat toti prieteni, mi-am omorat fiica fara sa vreau. Nu ai idee ce durere mare. Doar tu mai esti, singurul care a mai primit o sansa sa marturiseasca credinta fata de Apocaliptic. Astept un raspuns! Da, sau nu? Nu ma enerva, mai ales dupa cele intamplate!
- Nu...e doar un vis. Apocaliptci a fost impuscat in cap de Finn!
- Ba nu, e acolo, asa ca gata, sa ii dam drumul daca nu raspunzi acum.
Fara sa ezit, o lovesc pe Abigail in fata si fug spre cusca lui. O deschid, si observ ochii Terorii acolo. Dintr-o data ma trezesc pe asfalt, in parcare.
- Dean, ce faci? Imi spune Pamela uitandu-se la mine.
- Unde sunt?
- In parcare...am iesit din bloc si ai lesinat aici. Ai avut iar un vis, nu?
- Alt univers...alta varianta alternativa...dar nu, nu are sens. In ea, toti erati morti, si Abigail ma baga la Apocaliptic in cusca. Eu nu tin la Abigail, de ce am visat asta.
- Teroarea a mai aparut?
- Da...la inceput, dar n-am vazut-o. Nici macar silueta ei...eram aici, si luminile falfaiau, am fugit cu tine pana ai disparut, apoi am ajuns in teren la Apicaliptic, iar in cusca lui se afla Teroarea.
- Te dore ceva? Ai cazut destul de bine pe asfalt.
- Ma doare piciorul rau.
Pamela ma taraste in scara blocului.
- Nu pot sa te urc scarile asa. Asteapta aici, ma duc sa vad daca e o trusa de prim ajutor sus.
Pamela isi arunca ghiozdanul langa mine si fuge pe scari.
Stau acolo in speranta ca o sa vina repede. Nu mai puteam de foame, asa ca deschid ghiozdanul sa vad daca e ceva de mancare. Nu se poate...e o trusa aici, o trusa de prim ajutor. De ce Pamela m-a mintit?
Aud dintr-o data tipatul femeii dubioase, luminile incep sa falfaie, iar ea apare in fata mea.
Simt cu ghearele ei imi strapung burta, se simteau ca si lamele de cutit.
Inchid ochii, si ma trezesc pe podea in biroul lui Abigail, aveam cutitul in burta, iar Pamela tocmai ce ii da un glont in cap mamei sale. Sare la podea si ma strange de mana.
- O Doamne...Dean, ce naiba.
- Pamela, cum...nu, e alt vis.
- Ce? Dean, delirezi, nu, te rog sa nu mori...
CITEȘTI
The Bloody Machete
Rastgele* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
