Revedere, partea 2
- Ies la o tigara. Spune Luna si se ridica din pat, lasand-o pe Fox singura.
Aceatsa nu prea o baga in seama, doar spune un simplu "bine" apoi o lasa sa plece.
Trec trei minute de la iesirea Lunei, cand Fox aude un ciocanit in usa:
- Intra! Striga aceasta.
Intru pe usa si o salut, apoi, mirata se uita la mine si spune:
- Nu dormeai, Troy?
- M-am trezit si nu mai pot sa adorm. Tu esti singura persoana treaza in casa, aparent.
- Si Luna, dar e la tigara. Restul sunt la carciuma.
- Si de ce nu te-ai dus cu ei?
- N-am avut chef, voiam sa stau in pat. Ramai cu mine? M-am cam plictisesit.
- Sigur. Asta era si intentia mea. Si eu ma plictisesc. Spun apoi imi scot o tigara.
- Fumezi aici?
- Da. Ce, nu esti fumatoare? Te deranjeaza?
- Nu ma deranjeaza, dar m-am lasat de fumat de mult si nu prea as vrea sa stau in fum.
- Ah...ok. Ma duc afara si vin dupa.
- Sau de fapt. Hai ramai aici, e ok.
Ma uit confuz, apoi nu mai zic nimic. Imi aprind o tigara si incep sa fumez, dar o observ ca se uita la mine.
- Auzi...la dracu! Da-mi si mie una, nu cred ca omoara pe nimeni una dupa ceva timp.
- Hai ca ai avut vointa, ce sa spun. Ii zic incepand sa rad, apoi ii intind pachetul.
Ma pun in pat langa Natasha si incepem sa vorbim. Nu aveam un subiect anume, depanam doar amintiri la nimereala si mai spuneam cate o gluma sau ceva. Imi placea sa vorbesc cu ea, si asta nu o gandesc pentru ca sunt sentimental sau vreau sa insinuez ca ma atrage puternic, o spun pentru ca mereu am avut o oarecare placere sa aud accentul britanic, iar Fox, il are, fiind nascuta in Anglia.
- Deci tu esti din Anglia, si te-ai mutat aici.
- Exact. La varsta de 14 ani am venit in America.
- Dragut, vad ca ai pastrat accentul.
- Da, sincer niciodata nu mi-a placut aici. Mereu am preferat Anglia...e totul asa de diferit. Oamenii gandesc altfel, se poarta altfel.
- Pai mereu au fost diferentele alea intre engleza britanica si engleza americana, voi sunteti nobili, ce sa mai. Spun razand.
- Sa stii ca niciodata nu v-am privit inferiori, in ciuda faptului ca multi o fac.
- Ma bucur. Dar se vede ca esti din Anglia, fata de restul, ai un mod dea te exprima mult mai...cum dracu sa ii zic? Premium? Ideea e ca nu te exprimi cum am facut-o eu acum, de exemplu.
Aceasta rade, apoi zice:
- Cand imi pierd cumpatul sa stii ca uit de maniere.
- Ce ciudat e sa aud de manierele tale in cazul in care te-am cunoscut stiind ca esti bandita.
- Un bandit manierat. Spune aceasta chicotind la final.
- Si...cum ai fost prinsa de apocalipsa?
- Poftim?
- Doar fac conversatie. Intrebam in ce ipostaza ai fost prinsa de apocalipsa. Ce ai facut la inceput.
- Ah. Pai eram acasa, si am stat inchisa acolo cu mama si tata zile bune, fara nici macar un semn de la alti oameni. Apoi, am iesit, trebuia sa merg la spital.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Aléatoire* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
