Luati prin surprindere
Cum apasa pe tragaci, clickul care se aude ne da de stire ca pistolul este neincarcat.
Brusc, toti suflam usurati, aproape ca si-a zburat singura creierii.
- Nu! Nu e posibil! Striga Luna nervoasa. De ce nu e incarcat? La dracu!
- Poate pentru ca l-ai descarcat in creierii acelui politst. Spune Amanda indiferenta, urmand sa fie lovita cu cotul de catre Mikayla, in semn sa taca.
Luna incepe sa se crizeze mai tare.
- Uite, ia de aici. Spune Amanda, isi descarca pistolul si arunca cartusul Lunei.
- Amanda! Striga de aceasta data Mikayla la ea. Destul! Nu ajuti!
Mikayla se duce si se apleaca la nivelul Lunei, apoi o ia in brate.
- Sunt un monstru...de ce traiesc?
- Gata, Luna. Stai linistita, frumoaso, e totul bine. Ii repeta Mikayla in timp ce o mangaia pe par.
- Il vreau pe Lector! De ce nu e aici? Mi-e dor de el...
- Lector e intr-un loc mai bun, draga mea. Se odihneste.
- Odihneste? A simtit Dumnezeu nevoia de odihna, duminica, cand a creat pamantul, retardatul ala de Lector numai de odihna nu avea nevoie cand traia! Spune Amanda dar Mikayla ii arunca o privire urata, care o opreste imediat din a mai comenta.
- Ce naiba se petrece? Il intreaba Fox pe Troy. Ce e cu femeia asta?
- E o poveste lunga, ti-o spun la adapost, nu stau acum.
Luna se ridica si isi sterge lacrimile, apoi, spune:
- Eu chiar era sa ma sinucid...
- Ai avut noroc, draga mea. Spune Mikayla, continuand sa o tina aproape, cu bratul dupa gat.
- Hai sa mergem si noi la adapost, ce ziceti?
- Buna idee, Derek. Aproba Mikayla. Haideti.
Pornim toti la drum, cu ghiozdanele in spate, si gata de lupta.
Luna a stat cu Mikayla tot drumul, timp in care au povestit, a mai incercat sa o inveseleasca si nu in ultimul rand, a reusit sa o calmeze.
Ajunsi la adaptost, toti s-au pus sa manance, cat Troy i-a povestit Natashei tot despre Luna, lucru care a lasat-o cu gura cascata.
Dupa ce am mai vorbit toti, am decis sa ne bagam la somn, fiind o zi mare cea care urmeaza.
Ne trezim de dimineata si incepem sa ne pregatim. Inventatul armelor era deja facut, fiecare a luat ghiozdan in spate, a pus ce are nevoie, am mancat, apoi suntem gata de drum.
- Eu nu vin.
- Poftim? Cum adica "eu nu vin"? Luna, trebuie sa o faci.
- Nu, Mikayla, nu trebuie. O sa stau aici, va astept...chiar nu pot.
- Acum baga si scuze.
- Amanda, las-o! Ok, Luna, poti sa ramai, desi, am avea mare nevoie de tine.
- Imi dau seama, dar nu ma simt in stare...
- Da, inteleg.
Mikayla se apleaca si o pupa pe Luna pe frunte, apoi iesim toti din ascunzatoare, direct unde erau parcate masinile,
- Luam doar o masina, nu? Intreaba Derek cand ajungem in dreptul lor.
- Da, duba. Nu se merita sa luam mai mult. Mergem, ii eradicam, ne intoarcem aici cu tatal Amandei, strangem tot, alimente si arme in fiecare portbagaj, si ne tiram. Ii spun apoi dau sa deschid usa de la duba.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
