"Am supravietuit din nou, curvelor!"
- Amanda, intra repede! Striga Dean si o baga pe Amanda in camera lui Roger, in toi de zi, fara sa fie observati.
- Deci, aparent, oamenii astia, desi ar trebui sa aiba grija la noi, nici nu ne-au observat cand am intrat un grup intreg in camera sefului lor...geniali. Spune Finn mirat cand vede ce usor a fost.
- Lasa asta. Roger, stiu ca ne asculti! Daca nu vi in camera ta, singur, fara arme, Amanda o pateste. E greu sa fac asta, dar trebuie sa scapam cumva de aici, asta inseamna sa supravietuiesti, asa ca facem un pact. Amanda, pe eliberarea noastra! Promitem ca n-o sa auzi de noi. Spune Dean, in speranta ca Roger o sa auda.
- Crezi ca a auzit? Intreaba Jessica.
- Pai hai s-o intrebam pe Amanda: A auzit, te asculta la fiecare minut? Se rosteste Dean la ea.
- Da...are un om care sta si asculta...cum i se pare ca am zis ceva ciudat, ii da raportul.
- Ar fi bine sa fie asa! Tipa din nou Dean la ea.
Trec trei minute si se aude agitatie pe hol. Inseamna ca Roger a ajuns, chiar daca intra fara arme aici, sigur o sa fie oameni afara. E prea riscant planul asta, oare se merita? Oare in ce ne-am bagat? Un lucru e sigur...nu putem sa dam inapoi.
Usa se deschide incet, iar Roger intra pe ea cu mainile sus, apoi o inchide si spune:
- Uitati...vreau sa-i dati iubitei mele drumul, va rog. Va las sa plecati, dar nu ii faceti ră...de unde aveti arme? Cine v-a facut rost? Isi schimba Roger ideea cand observa ca ceva e ciudat.
Amanda scoate si ea un pistol si il indreapta spre el.
- Sa vezi ce iti bag pistolul asta in gura, jegule! Chiar credeai ca in 5 zile in care doar m-ai fortat sa fac sex cu tine, te-as iubi? Am 16 ani la dracu! Tu ai impresia ca pot sa iubesc un barbat macar, adica sa-l iubesc in adevaratul sens al cuvantului...si cine dracu crede in dragoste la prima vedere la 30 de ani? Mai ales cu o minora! Ai nevoie de niste controale frate.
- Amanda...stai...eu chiar...
- Sa nu te aud ca zici ca ma iubesti, ciudatule! Ii taie Amanda replica lui Roger.
- Fi atent aici, cacatule. Ne scoti afara, sau iti iei un glont in cap de la fiecare. Spune David in timp ce se apropie de el si ii lipeste pistolul de cap. Ar trebui s-o fac chiar acum...dar avem nevoie de tine in viata.
- Bine...bine...ati castigat. Nu o sa ma lup, nu se merita sa fac ceva prostie si sa mor, lumea trebuie salvata, si eu o pot face...Dean, ai demonstrat ca primele doua faze sunt perfecte, gandeste-te la omenire...faza trei nu e letala. O facem, vedem daca merge, si daca da, va dam drumul, daca nu, tot va dam drumul...ce ziceti?
- Asa de prosti ne crezi!? Striga Jessica nervoasa la el. Afara cu tine, du-ne la iesirea aia odata!
Toti indreapta pistoalele spre el, si il pun sa iasa din camera.
Roger paseste afara, unde niste gardieni se pregateau de lupta.
- Nu trageti! Striga Roger. O sa ma omoare. Ii lasam sa plece.
- Ne dati armele noastre, cu care am venit aici, o masina in care sa incapem toti, si nu o sa mai auziti de noi.
- Asa facem! Nu se merita sa pierdem ce am facut pana acum. Spune Roger disperat. Hai sa ii conducem afara.
- Stai. Spune o garda. Daca mori tu, nu pierdem nimic...doar un sef, dar se inlocuieste. Deci, sugerez sa tragem, nu-i asa, prieteni?
- Poftim? Nu trageti! Striga Roger iritat.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
