Pamela se intoarce in joc
- Abigail va vrea in biroul ei. Spune un barbat intrand in carcera, unde stateam noi.
De cand am fost bagati aici, o ora de la moartea lui Aron, a fost o liniste totala, eventual un mic schimb de vorbe scurte, suntem toti socati de ce a facut scarba asta de om. Sa nu creada ca nu ne vom razbuna.
Ne ridicam toti si il urmam. Nu mai are rost sa facem ceva, tot noi o sa regretam dupa.
Ajunsi in biroul lui Abigail, aceasta statea linistita pe scaun, copilul meu find pe un patut de bebelusi langa ea, dormea.
- Vorbiti incet ca sa nu-o trezim.
- E copilul meu, spun eu uitandu-ma urat la ea. Inca aveam ochii rosii de la plans.
- Stiu, Dean, dar stai calm, nu ii fac nimic daca nu imi dai motive. Pana acum ne intelegem de minune, sta in patut, doarme, se joaca.
- Spune ce dracu vrei. O intrerupe nervos David.
- Ce vreau? Nimic. Doar vreau sa va anunti ca sunteti cetateni de drept al orasului meu. Veti beneficia de o casa, de masa, alimente, arme, veti fi trimisi in misiuni de cercetare, noi deja o cautam pe Pamela. Nu va simtiti atacati, nu asta facem noi, nici suparata nu sunt ca mi-ati omorat oamenii, sau ca m-ati lovit, va inteleg de minune, eu v-am omorat un prieten foarte bun din cate vad, asa ca gata. Sa dam mana, si sa lucram impreuna.
- Nici mort! Spune David nervos.
- Ba da, David...nu se merita sa o mai patim aiurea. Incerc eu sa il calmez.
- Dean, apreciez ca esti de acord, dar sa stii ca nu poti sa scapi de aici cu pretextul ca mergeti in misiune ceva, copilul tau va ramane aici, ca sa ma asigur eu ca nu plecati.
- Nu te inteleg! Se enerveaza Amanda. Ce e cu tine femeie? Nu ne lasi sa plecam de aici pentru ca? Nu ai sens, ne-ai ucis prietenul ca sa ramanem, desi noi nici nu voiam asta! Si acum? Acum ne obligati sa stam in tabara ta de cacat! De ce?
- Zeul si-a luat ofranda, Aron s-a sacrificat ca sa aveti voi un loc unde sa stati, si acum va bateti joc de asta dorind sa plecati?
- Nu! Aron nu s-a sacrificat, tu l-ai obligat sa stea acolo, daca era sacrificiu intra si se lasa omorat, nu il tineati voi cu lanturi si nu ii ardeati mainile. Continua Amanda. Si in plus, daca eram nu ne batem joc de nimic, vrem doar sa ne indepartam de nenorocita care ne-a ucis prietenul!
- Credeti in zeul nostru?
- Nu! Strigam toti la Abigail.
- In cazul asta nu puteti sa faceti toti parte din comunitate. Avem reguli stricte, cine le incalca, ajunge la Apocaliptic in teren. As putea sa fiu scarba si sa va bag chiar acum pe toti acolo, inclusiv pe copilul tau, Dean, apoi s-o gasesc pe acea Pamela si s-o bag si pe ea. Dar nu o fac. Va las sa va indreptati greseala. Maine, ultima zi, veti fi nevoiti sa spuneti ca voi credeti in Apocaliptic. Cine spune ca o face, este iertat, si supus la un test pentru a arata credinta. Cine zice ca nu, este aruncat la Apocaliptic in teren.
Abigail cheama garzile si ne scot afara din biroul ei, ducandu-ne inapoi in carcera.
20:38
- Hai odata! Plecati! Spune Pamela nervoasa uitandu-se pe geam.
Ea se afla intr-un bloc, si se uita pe geam sa vada daca umblatorii pleaca, dar sunt inca aici.
- Ce dracu faceti? Spune Pamela deja stresata. Cum ajung eu la ei daca estia nu mai pleaca?
Blocul are doua iesiri, una in spate, una in fata, iar hoarda este asa de mare incat se afla in jurul blocului, pe oriunde ai iesi, tot dai de umblatori. Pamela poate sa spere doar ca o sa plece de aici curand.
01:29
Pamela era obisita deja, inca treaza, statea pe un pat, nu avea mancare, doar o stica cu apa, pe care a terminat-o. Daca umblatorii nu pleaca curand, o sa moara de foame si sete.
Mai sta cinci minute, si aude niste impuscaturi de afara. Scoate capul pe geam si observa cum niste oameni impusca hoarda de pe strada din fata blocului. Partea de hoarda din fata blocului incep sa ii urmeze, acei oameni se dadeau in spate cu masina.
Pamela cand vede, isi da seama ca e singura ei sansa. Daca nu iese acum, o sa isi faca aparitia si partea de hoarda din spatele blocului, deoarece e multa galagie, asa ca fuge cat de tare poate pe scari, pana afara bin bloc.
Hoarda din fata e risipita, mai sunt cativa pe care ii omoara din mers. Alearga pana la blocul care este fata in fata cu cel in care a stat, si il ocoleste, iesind pe o strada cu vreo trei umblatori pe ea. Ii impuaca rapid apoi o ia la goana cat o tin picioarele.
Dupa cinci minute de alergat, se opreste pentru o pauza, iar o masina isi face aparitia. Era masina care a impuscat umblatorii din fata blocului.
Pamela se uita urat la ei, nu are incredere in nimeni, chiar daca au fost cei ce i-au salvat viata.
- Cine sunteti? Spune ea tinand distanta.
- Nu iti vrem raul. Esti Pamela, nu?
- De unde imi stiti numele? Spune pamela mirata si ridica pistolul catre ei.
- Calma...suntem oameni buni, Abigail ne-a trimis, am auzit ca tu esti sefa originala in grupul adus de acel baiat, Dean.
Pamela lasa pistolul jos si zambeste.
- Ai dracu...au reusit. Spune ea zambind in continuare. Sunt bine? Sunt toti?
- Da, toti sunt bine.
- Slava Domnului! Cum de ati stiut unde sunt.
- Te cauta, si fix acum, un sniper statea in blocul alaturat, si a vazut o fata pe geam, ne gandeam ca poate esti tu, adica avea logica, o fata singura care e inconjurata de o hoarda. Am ademenit umblatorii ca tu sa poti sa iesi.
- Pai in cazul asta...va multumesc. Spune Pamela si ii intinde mana barbatului.
- Hai Pamela, mergem acasa, esti in siguranta acum.
CITEȘTI
The Bloody Machete
De Todo* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
