"Aron a murit, Pamela"
2:12
Stateam in carcera cu restul grupului, nu stiu cat mai rezist aici, pe podea. Sunt obosit, imaginea cu Aron mi-a ramas in minte, ma gandesc numai cum sa o omor pe Abigail si cum sa scapam de aici. Unii dintre noi dorm, altii tac, Xiomara imi doarme in poala, e tarziu, mai schimb o vorba doua cu David uneori, parca totul e terminat. Sa ma scoata din acel loc sigur, si sa ma bage aici, unde i-am pierdut pe Aron si probabil pe Pamela...nu pot, pur si simplu nu pot. Trebuie sa ne prefacem toti ca avem credinta fata de zeul lor stupid, altfel suntem terminati.
Peste inca cinci minute, in carcera apare un barbat inalt, brunet, destul de tanar si bine facut.
- Scularea toata lume!
Observ cum prietenii mei incep sa se trezeasca din somn, se uita mirati, nu stiu ce se petrece.
- De ce? Intreaba David uitandu-se urat la el.
- V-am gasit colega, vrea sa va vada.
Toti ne-am ridicat in picioare.
- Du-ne la ea. Spune Amanda.
- Urmati-ma.
Singurul lucru care ne mai face fericiti este ideea ca Pamela este in viata. Ma bucura foarte tare chestia asta, dar ea nu stie ce e cu acesti oameni de fapt, ea nu stie ca a pierdut a doua persoana iubita...nu stiu cum sa-i spun asta.
Il urmam pe barbat in tacere, pana cand Amanda ma intreaba:
- Tu sau eu?
- La ce te referi? O intreb in soapta.
- Tu ii spui despre moartea lui Aron, sau eu?
- O fac eu...oricum reactia ei va fi aceiasi.
- Bine...daca iti e greu sa ii spui...
- Nu imi va fi, stai calma. O intrerup eu pe Amanda.
Poarta era deschisa, doua garzi stateau si se uitau sa nu intre un umblator ceva, iar la intrare, o zaresc pe Pamela.
Cand o vedem alergam spre ea si o luam in brate, parea fericita sa ne vada,si noi eram fericiti sa o vedem.
- Doamne cat ma bucur ca sunteti aici. E ora doua noaptea, v-ati trezit pentru mine?
- Oricand. Ii raspunde Amanda dupa care o mai strange o data in brate.
- Aron unde e? Intreaba Pamela cand constata ca lipseste. Somnorosul prefera sa ma vada pe zi. Spune ea razand.
S-a facut liniste toatal.
- Dean, ce se petrece? Intreaba Pamela cand vede expresiile de pe fetele noastre.
- Pamela...
- Dean...ce se petrece?
Fara sa mai zic ceva, incep sa lacrimez, din nou. Gandul asta, si ideea ca Pamela afla, imaginea fetei lui Aron, durerea si teama din vocea lui cand m-a rugat sa il ajut...nu mai pot sa tin in mine.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
