Bun venit in Washington, partea 2
Ne uitam disperati in jur, si tot ce vedeam, era in fata noastra blocul de unde urma sa iasa o hoarda de umblatori, iar in spatele nostru un gard destul de inalt din bare de metal care inconjura perimetrul din spatele blocului, si cel mai inconvenab lucru, dupa gard se aflau umblatori, ceea ce insemna ca nu putem sa il sarim, pentru ca nu erau putini.
Era o poarta tot din bare de metal destul de departe, si odata ce o treceai, te baga direct pe un gang ingust, care era liber.
Il observam si ne indreptam spre el, dar a inceput:
Cum am facut un pas, in fata mea cu o viteza extraodrinara, pica un umblator. Un pas mai avea si pica pe mine, la ce viteza avea in momentul ala, probabil imi rupea gatul, si nu e cel mai potrivit moment de asa ceva.
M-am oprit brusc, si cand ma uit in sus, au inceput sa mai cada, si nu unul sau doi...toti cei care urcasera dupa noi cadeau ca din cer.
- Fugiti! Striga Derek, odata ce observa cu umblatorii din bloc deja au ajuns in spate.
Am inceput sa alergam, si ca sa nu riscam sa cada umblatorii de la etajul sapte pe noi, ne-am indepartat de bloc si fugeam pe langa gard, undea puteam sa simt cum alti umblatori se imping in el sa ajunga la noi, din fericire fara folos.
Alergam cat putem pana ajungem la poarta, care din pacate era inchisa cu lacat.
- La dracu! Striga Frank.
- Da-te din cale! Ii spune Derek repezit, apoi impusca lacatul, acesta desfacandu-se.
Deschidem poarta si fugim pe gang, dar umblatorii tot pe urmele noastre erau, si nu a fost greu sa treaca de acea usa, nu se mai putea inchide acum, si din zona in care se aflau, nici sa traga de poarta nu trebuia, doar sa impinga, lucru care a facut sa fie tot pe urmele noastre.
Alergam cat puteam, pana o aud din spate pe Luna injurand. Cand ma intorc la ea, aceasta era jos, se chinuia sa se ridice.
- Am calcat stram! Striga aceasta nervoasa.
Eu cu Derek alergam inapoi la ea sa o ajutam sa se ridice, iar umblatorii nu erau nici macar la doi metrii distanta de noi. O ajutam sa se ridice apoi o luam la fuga, eu tinand-o de o parte, Derek de alta, si la cum schiopata, nu parea sa se simta bine.
- Ma doare ca dracu! Spune aceasta nervoasa.
- Taci si mergi, asta e ultima problema in momentul de fata.
Deja pierdeam din viteza, iar hoarda tot in spatele nostru se afla, chiar aproape, si nu stiu cum mai scapam din asta.
Eram in spatele altui bloc, si banuiesc ca odata iesind din spatele acestora, iesim pe straduta din stanga de unde au venit umblatorii, aproape de podul care ducea spre Laboratorul Walter.
Dintr-o data, in fata noastra, apar alti umblatori, erau departe, dar ii vedeam, asa ca mergem la stanga...dar ce surpriza, la stanga era doar gardul dupa care se aflau mai multi umblatori, iar la dreapta...un bloc cu usi inchise.
Erau niste mormane de ramasite abrupte si inalte, pe care nu puteai sa te urci usor, asa ca pe moment, asta a fost salvarea noastra, am urcat pe ele, nici nu imi dau seama cum eu si Derek am reusit sa o urcam pe Luna acolo in cateva secunde, ce-i cert, e ca umblatorii nu pot sa ne prinda, dar totusi, suntem inconjurati.
Mormanul asta e lipit de gard, putem sa il sarim de aici, dar ghinionul a facut ca dupa el, sa fie alti umblatori...suntem prinsi, fara scapare.
——————————————
CITEȘTI
The Bloody Machete
De Todo* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
