Razboi fulger, partea 2
Suntem in bloc, si inca il fugarim pe nenorocit.
Am ajuns pe acoperis, pana aici l-am fugarit.
- Unde esti lasule!? Treci aici!
Strig nervos.
Apare din spate si tranteste un picior cu toata forta in usa, aceasta se inchide.
- Gata, David! Lectia doi...
- Poftim? Intreb nedumerit.
- Credeai ca o sa vin asa la intamplare si o sa fug de voi, fara sa am un plan? Am vazut ca ati iesit dupa prototipe sa le curatati, foarte curajos, asa ca stiam ca o sa iesi si tu...stii, eu ma plimb prin zonele astea de mult timp, nu ai idee cate bunkere sunt, nici macar nu le-am facut eu, nu stiu cine, dar sunt...eu doar le stilizez. Iti dai seama ca dureaza, in cinci luni trecute de atunci, am putut sa mai fac doua, eu zic ca e destul de bine. Oricum, stiam ca esti de aici, ca v-am urmarit, si ma rog, nu am ganduri rele, sunt singur la urma urmei, nu am ce sa va fac voua ca tabara, dar acum ca esti singur, e mai usor. Te-am cautat, mi-am pus expre aceasta camasa sa vad daca iti dai seama, apoi cand te-am gasit, ta-am adus aici. Evident ca eu cunosteam blocul, altfel nu parcam in fata lui. Tot eu cunosc ca usa aia, e solida, si defecta, daca o inchizi, nu se mai deschide. Deci, hai, batalia finala, David. Profesor versus elev.
- Inceteaza sa ma mai numesti elev! Nu m-ai invatat nimic, ai facut asta doar ca esti un mare pisat, nimic mai mult! Si pentru asta o sa platesti.
- Ba da, si acum te-am invatat ceva...sa nu urmaresti un strain singur. Eu am intrat in scara, nu puteai sa il astepti pe Troy? Ce credeai ca fac? Ca ma arunc de la etajul 5 si supravietuiesc? Aveati timp sa intrati amandoi dupa mine, dar ura...
- Taci! Nu mai vreau sa iti aud vrajelile. Daca esti barbat adevarat, scapam amandoi de arme, chiar acum, si luptam corp la corp.
- Si mai interesant! Il vad cum striga. Oh, ce iubesc provocarile...
Isi arunca pistolul pe jos, apoi imi arata ca nu are nimic in buzunare, centura era goala, nu avea cutit sau orice altceva la el.
Fac la fel, apoi ma pun in pozitie de aparare.
Ne uitam unul la altul, dar nici unul nu facea nimic.
- Hai David! Striga dintr-o data, lucru care ma enerveaza. Esti mai pizda ca Jessica sau ce?
Acum a pus capac.
Alerg spre el si ne incaieram. Aparent am ceva mai multa forta, si reusesc sa il lipesc de usa pe care a inchis-o el acum cateva minute.
Il tineam lipit de ea, si ma pregateam sa dau.
Pe geamul de la usa, il vad pe Troy, care incerca sa intre dar nu putea.
I-am dat un pumn in gura si s-a dus jos, in patru labe.
Ii fac repede semn lui Troy sa stea calm, ca ma descurc, apoi ma intorc la inamicul meu.
Il prind de haina, si il ridic, il intorc cu fata la mine, inca parea ametit de la pumn, ceea ce imi arata ca e doar o pizda, si ii mai prind un pumn, de data asta prabusindu-se pe jos.
- De abia ce am inceput. Spun eu si ma pregatesc sa il mai iau o tura, dar acesta se intoarce la mine si spune:
- Lectia trei, sa nu ai incredere in ce spun altii!
Avea un pistol in mana, si il tinea indreptat spre mine.
Se ridica cu greu, eu pastram distanta.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Altele* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
