Prima lupta pana la razboi
- Nu e nevoie sa faci asta! Incerc sa il conving sa nu faca ceva stupid.
- Da, stiu...n-am sa va omor, dar va iau ca si ostatici. Amuzant, stiu. Cu tot cu voi, as avea 9 ostatici. Fara nici macar sa ma chinui.
- Uite, nu e prea tarziu sa o dam la pace. Asta a fost scopul nostru aici...te rog, nu e nevoie de lupta, deja ne confruntam cu o problema mai mare. Umblatorii! Chiar trebuie sa facem asta mai complicat de atat?
- Cum zici ca te cheama?
- Hannah.
- Draguto, iti vad punctul de vedere. Eu nu sunt un om rau, nimeni de aici nu e. Bine, cateva exceptii. Uite, da-mi voie sa ma prezint. Numele meu este Aiden. Spune acesta si imi intinde mana.
Dau mana cu el, apoil il las sa continue.
- Acum, ce trebuie sa intelegeti e ca noi vrem sa vindecam rasa umana. Avem si niste proiecte extra, cum ar fi acela cu Tracey, fata pe care ati luat-o de la noi, tot odata fata care e un fenomen pe doua picioare, de care avem nevoie. Uite. Am sa va retin pe toti, si va dau termen de doua zile sa o aduceti aici pe Tracey. Ma asigur ca cei de la tabara voastra afla. Daca Tracey e adusa, n-o sa il mai injectam pe prietenul vostru Troy, si n-am sa facem teste pe el. E ok?
Tot nu imi convine, dar nu am de gand sa lungesc coarda, momentan e bine.
- Da. Ii raspund scurt.
- Bun. Iar cu voi...poate discutam un armistitiu, ma gandesc eu unde sa se ajunga, dar clar nu cum voiam la inceput. Probabil am sa va crut viata daca ne dati o anumita parte de oameni ca sa ii facem cobai, si resurse, chiar nu stiu, trebuie sa ma gandesc ce fac. Ii vreau in celula, cu restul pana atunci.
Niste oameni se apropie de noi sa ne lege.
Ma uit la David, care imi arunca o ultima privire, in semn ca e pregatit.
In secunda urmatoare, auzim o impuscatura de sniper, urmata de o avertizare din partea unui om din tabara inamica:
- E o cursa!
O grenada si-a facut aparitia in curtea taberei. In momentul lor de neatentie, tot odata momentul cand s-au speriat din cauza grenazii, ne ridicam armele si incpem sa tragem in toate partile, dar majoritatea dintre noi ne axam pe cei care stau langa iesire, care din fericire, sunt putini.
Grenada nu era una care sa explodeze, ci era cu fum. Ne-am facut cale pana afara, unde tabara noastra ne astepta, inarmati, pregatiti de lupta.
Ne-am aruncat repede dupa o masina, pentru a ne putea echipa mai bine, cat alti soldati de la noi din tanara au patruns la ei inauntru.
- Aproape ca am dat gresi! Sniperii ne-au vazut la poarta de sus, ati avut sanse imense sa muriti, bine ca ne-am miscat repede. Spune un barbat care se afla in consiliu, si care probabil a condus operatiunea.
- Nu pot sa cred ca a functionat! Spune David usurat.
- Eu ma bucur ca a functionat, daca va luau in serios si nu trebuia sa intervenim noi, inseamna ca aproape o tabara intreaga a facut un drum de patru ore degeaba. Spune barbatul din consiliu. Echipati-va, si hai la lupta, avem nevoie de toti cei de aici. Si tu, Luna! Spune inainte de a se retrage.
Mikayla:
- Baieti! Strig la ei, care pareau in lumea lor.
Dean tresare brusc si se ridica, Troy facand la fel, rezultand sa se ciocneasca.
- Idiotilor, venit sa va uitati pe geam. Le spun, acestia apropiandu-se.
Geamul de la celula batea fix in curtea principala, unde puteam sa ii vad pe Kevin, David, Hannah, Luna, Dilan si inca un baiat pe care nu il cunosc, inconjurati de oamenii lui Aidan.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
