Landmine
Sunt aruncat pe o podea rece. Nu stiu unde ma aflu, eram legat la ochi.
Simt cum doua persoane ma apuca si ma aseaza pe un scaun, apoi ma leaga de maini si de picioare.
La scurt timp, legatura imi este indepartata.
- Bine ai venit. Spune unul dintre barbati care era cel ce m-a rapit.
Ma uit urat la el si tac.
- Cum ziceai ca te cheama? Troy?
Dau aprobator din cap, nu zic altceva.
- Ei bine eu sunt Desmond, iar el e Job.
- Si vreti sa fim prieteni sau ceva? Chiar nu imi pasa cum va cheama. Desi de tine stiam deja.
- Stiai? Dar cum? Intreaba mirat. Asa popular sunt?
- Nu...dar fata pe care nu veti pune voi mana niciodata mi-a zis. Ii raspund.
Imi da un pumn in gura, apoi ma apuca de barbie sa ma uit in ochii lui.
Cand scap de aici il tai in doua.
- Asculta bine, Troy. O s-o pui urat cu noi daca continui sa ai atitudinea asta. Inteles?
- Gata frate, nu te enerva. Ii raspund ironic.
Nu l-as fi lasat sa imi spune toate astea fara o replica dupa, dar in momentul de fata trebuie sa ma conformez lui, asta daca vreau sa nu ma omoare.
- Bun, Troy. Am vrea sa luam legatura cu oamenii tai. Am putea sa mergem peste ei, sa incepem un razboi, dar nu, nu vrem sa riscam prea multe, nu se merita. Vrem fata inapoi, atat.
- De ce? Nu puteti sa faceti aceleasi teste pe altcineva si gata?
- Ba da, am putea...dar nu mai avem prea multi cobai, daca aveam, ea nici nu era folosita pentru teste, ci ca dama, dar cum am ramas fara oameni sa ii folosim ca sobolani de laborator, am pus-o pe ea. Ah, am putea si sa o lasam in pace si sa te folosim pe tine, dar noi incercam sa salvam aceasta lume, si nu mai are rost sa mai facem alt mutant, asa ca vrem sa aplicam teste separt pe singurul nostru mutant, adica Tracey.
De ar stii ca si Dean e la fel...
- Vrei contact cu prietenii mei? Prea bine. Du-te la tabara lor si vorbeste cu ei, oricum trebuie sa aiba incredere, asa e cel mai bine.
- Poate asta vom face...ne gandim. Tu momentan, sezi aici, si asteapta.
Desmond si Job parasesc camera, lasandu-ma pe intuneric.
-----------------
Este a treia zi de cand Amanda a fost lasata fara picioare. Le-am spus celor de la tabara ca eu cu Mikayla mergem sa cautam niste benzina, si am venit sa o vizitam. Stau cu ea in camera, nu mai plange de cava timp, dar este tacuta.
- Esti inca frumoasa. Spun cu speranta ca o fac sa zambeasca.
Se uita la mine, parca saturata de tot, si imi spune:
- Frumoasa si inutila.
- Nu e adevarat. Luna si Mikayla te vor ajuta.
O vad cum se enerveaza, apoi izbucneste:
- Imi mai explici o singura data de ce Luna mai este in viata?!
- Asta as vrea sa stiu si eu...Mikayla o tine. Dar este utila in momentul de fata, adica se descurca la asa ceva, poate sa te puna inapoi pe picioare.
- "Sa te puna inapoi pe picioare"? Asta a fost o gluma de cacat sau ceva? Spune Amanda nervoasa, din nou.
As intreba-o daca e pe ciclu, la cum se poarta nu pare ok, dar nu cred ca ii arde de asta acum.
CITEȘTI
The Bloody Machete
De Todo* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
