Doua luni
- Poti sa imi spui. Nu te dau afara din masina, stai calma.
- Ok...
- Hai.
- Presupun ca tu esti un om bun, nu?
- Da.
- Atunci imi pare rau. Foarte rau. Nu vreau sa te ransesc.
- Poftim?
- O sa ma transform curand. Imi e foame.
- Esti muscata?
- Nu, savantii rai.
In momentul ala mi-am dat seama la ce se refera. Cred ca vine de la savantii despre care ne-a povestit Dean.
- E un oras mare daca mergi in directia opusa, unde din cate stiu sunt niste savanti rai, de acolo vi?
Fata da aprobator din cap.
- Ti-au facut ceva?
- Teste, daca mi-e foame, ma transform in ceva...nu imi dau seama ce. Adica sunt tot eu, dar mai puternica, mai periculoasa, am mancat oameni...oameni vi. Am scapat si am fugit pe autostrada, pana cand mi-am revenit si am lesinat. Apoi m-ai gasit tu.
- Spui ca daca nu mananci te transformi?
- Da.
- Am un prieten care vine de acolo si a fost supus la teste, dar nu a patit asta, o sa vorbesc cu el cand ajungem.
----------------
Stau in fata taberei alaturi de Hannah, il asteptam pe Troy.
- Dean? Imi atrage atentia.
- Spune.
- Eu il plac pe Troy ca pe un prieten, stii asta de cand ai ajuns aici si ne vedeai ca vorbim in timp ce majoritatea erau nervosi pe el. Adica are sens de ce il astept. Dar tu? Nu erati chiar cei mai buni prieteni....
- Nu...dar e un om bun, si ma ingrinorez pentru el, e riscant ce a facut. Plus ca v-am zis, creatura care m-a atacat in oras cand eram cu Mikayla, era intr-o masina cu inca o femeie, si aveau o fata la ei...nu par oameni buni, sunt pe aproape, si sunt periculosi, Troy a zis ca in 15 minute ajunge, dar daca se intalneste cu aia pe drum?
- Troy se descurca, Dean. Nu il mai subestima, nu stii ce ii poate pielea. Si oamenii aia, daca sunt doi, ii doboram usor.
- Daca nu sunt doi?
- Avem multi oameni, Dean, totul o sa fie bine daca sunt mai multi si incearca ceva. Patrunzi tu in fortareata asta? Nici hoarda aia imensa nu a fost in stare sa puna jos zidurile.
- Daca spui tu.
Suntem intrerupti de masina lui Troy care se apropie.
Hannah alearga spre ea cand opreste, si il ia pe Troy in brate.
Eu vin linistit, si ma pun in fata lui.
- Hai, te invit. Spune Troy intorcand obrazul.
- Ce?
- Hai, stiu ca vrei sa imi dai una pentru lovitura aia in cap, si decat sa ajungem sa ne batem iar ca prostii, te voi lasa de aceasta data sa ma lovesti. Nu te obisnui, doar acum...mai ales ca mi-o merit, si eu regretam ca nu te-am lasat pe tine, nu ai idee ce plictisitor a fost.
Doar zambesc si ii intind mana.
- Bun venit acasa, mascariciule.
Troy da mana cu mine, apoi nu mai apuca sa zica nimic, ca din masina iese o fata slaba, scunda si murdara, parul ei era dezaranjat si parea ranita.
CITEȘTI
The Bloody Machete
De Todo* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
