Acum ce mai urmeaza?
Se ridica de pe pat si incepe sa se imbrace.
E fixata pe mine desi a terminat partida si acum se imbraca...e clar ca are ceva de reprosat. Sunt ca si moarta.
Dupa ce se imbraca de tot, ma pune sa ma ridic.
Si da...sunt o incapatanata si ii spun ca nu vreau sa fac asta.
- Ridica-te ca nu iti fac nimic rau. Imi spune sperand sa ca ma convinge.
- Sa te cred?
- Daca voiam sa iti fac rau, o puteam face si cu tine stand jos.
Nici nu comentez, are dreptate la faza asta.
- Bun, urmeaza-ma.
Iesim din camera in care stau, urcam scarile si ajung la etaj. Prima data cand urc aici cu voia ei.
- Ia loc.
Imi arata cu degetul un scaun.
Ma asez, ea face la fel, apoi o intreb:
- Nu te inteleg...pe bune. Ba te porti frumos, ba te porti urat...nu poti sa spui ca nu am facut nimic, ti-am dat cu vaza in cap si am incercat sa fug.
- Da, si am spus ca la urmatoarea abatere o sa ai de suferit.
- Exact.
- Dar te-am iertat, cu tot cu abaterea aia...fetele pe care le vezi tu acolo jos, au avut multe sanse sa se indrepte, tu de ce nu ai avea?
- Cate fete sunt acolo? O intreb curioasa.
- Erau opt...acum sunt sapte, Lector a omorat fata care a venit la tine la geam.
- Pot sa te intreb ceva?
- Sigur.
Luna se face comoda, isi aprinde o tigara, apoi imi paseaza si mie una.
- Multumesc. Ii spun si o aprind. Acum...cine esti?
- Poftim? Asta e intrebarea?
- Da, pe bune...cine esti? Nu inteleg nimic, nu inteleg ce cautai in oras daca nu locuiesti acolo, nu inteleg de ce iei fete si le ti la tine, nu inteleg abosult nimic. Si scuze ca o spun, dar nu iti inteleg actiunile...ba esti buna cu mine, ba te porti urat, uneori fara sa fac nimic, ba ma ameninti ca dupa sa ma ierti...nu prind ideea in toate astea.
- Ma bucura ca ai avut tupeu sa intrebi toate astea...sunt niste lucruri care nu te privesc la urma urmei.
- Sunt doar curioasa, atat.
- Sunt doar o supravietuitoare pe timp de apocalipsa, atata tot. Lector e amicul meu, nu poate sa vorbeasca, dar ma iubeste, si eu il iubesc. Ce poate sa fie mai mult?
- Il ti in lesa...
- A trecut prin multe, saracutul. Are scapari de furie uneori, daca incepe sa le aiba si trag de lesa aia, se calmeaza...o face pentru ca stie ca trebuie sa stea potolit.
- Dar de ce e asa? Si de ce iei fete?
- Pai in primul rand, eram in oras acolo pentru ca asta faceam, cautam o fata nou...cea veche a incercat sa scape dupa sase luni de stat aici, lucru care m-a enervat foarte tare, asa ca am trimis-o in intuneric. Si scuze, dar nu iti pot spune cine e Lector si de ce e asa...este un lucru care trebuie sa ramana doar intre mine si el.
- Atunci ce imi mai poti spune? De exemplu, aspectul tau...acum arati foarte bine, esti imbracata lejer, de casa, nu mai ai machiajul ala pe fata. De ce nu ramai mereu ca acum?
- Ma simt mai bine in pielea mea machiata cum m-ai vazut mereu...mereu am fost o ciudata, si asta recunosc. Tot eu recunosc ca sunt bipolara si ca am probleme cu nervii. Sunt nebuna, Amanda, si nu neg.
- Accepti ideea ca esti nebuna asa bine?
- Da...sunt constienta de asta. Si nu numai ca sunt nebuna, sunt si o drogata, betivanca, nu ai idee cat de des m-ai prins drogata sau beata dar erai prea speriata sa sesizezi. Acum sunt treaza complet. Eram treaza si cand te-am gasit...Amanda, sunt o persoana buna pana ma enervez. Si de enervat nu trebuie sa o faci tu. Eu ma enervez si din amintiri, din fapte care se intampla in jurul meu...ma enervez si daca nu imi place vreme de afara. Acum spune tu, sunt normala? Nu prea cred...
- Nu o sa fiu mancatoare de cacat sa iti zic ca nu esti nebuna. Dar un lucru e sigur, esti desteapta, si asta pot sa imi dau seama cand vorbesc cu tine.
- Scuze ca te ranesc, Amanda. Stii de ce iau eu fete? Am nevoie de cineva...cineva care sa nu plece. Stiu ca să te iau asa fara voia ta nu e bine, e sechestru, dar inca sper ca o sa gasesc pe cineva care sa ma accepte asa cum sunt, nu ma refer la Lector, el e barbat...tot ce stie sa faca e sa ucida, atat. Eu vreau o fata aproape, care sa poate sa vorbeasca cu mine, care sa ma inteleaga si sa ma accepte.
- Atunci de ce nu zici din prima asta? Te-ai gandit ca fetele pe care le-ai luat anterior puteau sa o rezoleve altfel si tu nu le-ai dat sansa? Eu pot sa o rezolv altfel...da-mi doar sansa.
- Ce poti sa faci tu?
- Vin-o la tabara cu mine. Si tu, si Lector. Nu le spun ca l-ai omorat pe Tom, sau ca m-ai tinut captiva. Le zic doar ca m-ai gasit lesinata, Tom era deja mort si ca m-ai adus acasa la tine pana imi revin mai mult.
In momentul de fata, nu spun minciuni, vorbesc la cel mai serios mod. Femeia asta are nevoie de afectiune, de mai multe persoane...cu toate ca e periculoasa, nu stii cand o apuca nebuneala pe la tabara, dar totusi, ar merita sa incercam.
Tacea, nu a avut o reactie la ce i-am spus.
In secunda urmatoare o vad ca se ridica si se intoarce cu spatele la mine.
- Luna, esti bine? O intreb ingrijorata.
Ea dadea sa plece, dar se opreste si zice:
- Du-te in camera ta de buna voie, in momentul asta...sau te duc eu, si nu vrei asta.
- Nu inteleg, totul era perfect si acum te porti...
Luna imi taie replica tipand:
- Ti-am mai zis sa nu mai deschizi subiectul asta vreodata!
Ok, ar trebui sa o las asa, nu vreau sa fac iar ceva...e clar ca am atins un punct sensibil. Chiar ea a zis, se enerveaza brusc si din orice.
- O sa cobor, acum. Ii spun si dau sa plec.
Imi pune mana pe umar, apoi imi zice:
- Hai cu mine.
- Parca voiai sa plec in camera mea.
- Hai cu mine am zis, ce nu intelegi?! Tipa din nou.
Nu stiu ce plamani are femeia asta, dar cand tipa, pur si simplu ma surzeste...eu tot cred ca se transforma in ceva demon daca o mai enervez mult.
Ma trage dupa ea, la etaj.
Acum ce mai urmeaza?
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
