Apocaliptic si-a ridicat ofranda
Stateam pe jos, lipit cu spatele de peretele rece, camera este maricica, avem loc toti, dar gandul ca acum noi trebuie sa decidem cine intra acolo ma ingrozeste.
- Dean...zi ceva. Spune Aron plin de nervi. Era batut tot. Pe drum spre carcera, s-a impotrivit cu garzile si si-a luat bataie. Era rosu la fata, avea ochii vineti si era transpirat tot.
- Nu o sa vorbim despre cum trebuie sa ne sacrificam viata. Spun scurt dupa care imi pun mainile pe cap. Eram stresat rau. Ma gandesc daca Pamela este bine, si mai am si asta pe cap.
- Uitati...sa gandim logic. E un umblator, unul singur. Corp la corp fara arme, un om normal poate sa il omoare fara arme. Ea ne da sansa sa intram si patru acolo...intram frumos cate patru, si il crapati de ii suna apa in cap. Spune Jessica care parea cea mai calma.
- De ce esti asa calma? Intreaba Amanda cand o vede.
- Am zis...e usor sa scapam din asta.
- Crezi ca Abigail e prosta? Nu ne baga patru in cusca daca se scăpa asa usor. Sigur ne leaga sau ceva.
- A zis ca ne luptam cu acel umblator. Adica lupta, stii ce e aia?
- Jess...nu e usor, sigur face ceva sa ne ingreuneze situatia.
- Uitati. Nu vreau sa stabilim cine intra acolo. Hai sa nu stabilim noi si sa o lasam pe ea sa aleaga. E inevitabil, stiti, nu? Ne spune David in final.
- Urasc ca ai dreptate...ea va alege, si alesul, va trebui sa il infrunte. Nu e greu, daca il pui la pamant, il calci pe cap si ai scapat.
- Sper ca stiti ca nu va fi asa usor, nu? Sigur are trucuri in maneca...
- Prieteni. Haideti sa uitam asta. Sa ne concentram pe ultimele clipe aici, pentru ca unul, are sanse sa moara maine, de ce sa ne gandim cine intra, cand putem sa ne petrecem ultimele clipe discutand despre noi, despre ce am facut, si despre cum vom continua...chiar daca unul va fi in minus.
- Ai dreptate, Dean...ma aproba Xiomara.
- Ultimele clipe in familie atunci...spune Aron ridicand capul.
13.08.2018
Este ora opt dimineata, eu sunt treaz, toti prietenii mei dorm...imi este teama. Oricat de mult as vrea sa cred ca e o lupta cu un simplu umblator, stiu ca nu asa se va intampla. Abigail va face ceva sa fie greu...dar refuz sa imi pierd un prieten. Asa ca, fac ce ar face Pamela acum...intru acolo, eu, singur.
O vad pe Xiomara cum se trezeste si se uita fix in ochii mei.
- Buna dimineata...spune ea dupa care casca.
- Buna. Ii raspund indiferent.
- Ce este, iubitule?
- Sunt extenuat. Am dormit doar trei ore, Pamela inca nu s-a intors, iar astazi este ziua cea mare.
Xiomara se apropie de mine si ma strange in brate.
- Orice s-ar intampla, oricine intra acolo, nu uita ca te iubesc...si nu ai idee ce mult ma bucura ca ati aparut in vechea tabara, fara voi, eram singura, eventual nu ma cunostea nici Finn sa vada ca sunt o persoana chiar ok. Va iubesc pe toti.
- Si noi o facem. Ii spun strangand-o mai tare in brate.
Mai stam doua zeci de minute, timp in care si restul s-au trezit, dupa care acelasi matahale apar la usa.
CITEȘTI
The Bloody Machete
De Todo* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
