"Iesi din mine!"
- Daca nu te ridici, aici te las! Strig la Dean, care continua sa stea pe podea.
- De ce esti nervoasa pe mine? E clar ca e ceva efect advers de la cacatul ala dat de Roger...cred...sper. Sunt impuscat in picior, Amanda, nu e vina mea.
- Ba da! Iti trebuia tie mancare...
- Poftim? Iti trebuiau tie tigari! Tipa Dean la mine. Daca nu le voiai, macam la tabara, si plecam cu ei atunci cand venea hoarda.
- Si tu ai fost de acord sa luam tigari! Acum taci! Sa scapam de aici, lasa asta!
- Ok...sa scapam pana nu inebunesc iar, nu prea m-am saturat din ala...
Il ajut pe Dean sa se ridice, apoi ne ducem la iesire din magazin...e plin, spre noi din fericire nu vin multi.
O luam la fuga in directia opusa, ne miscam lent, dar nici ei nu-s rapizi. Fugim cat putem, si deja simt ca nu mai rezist, nu suntem departe de un mic sat, asa ca scopul nostru e sa ne pierdem de zombi intr-o casa.
Mai alergam ceva timp, si ajungem unde am vrut. E cam distrusa casa, si sper sa tina usa, dar decat nimic, e perfect.
Intram in ea si blocam usa, pot sa aud umblatorii cum bat in ea. Era clar ca nu o sa ne piarda urma la cat de incet se misca Dean.
Ma pun jos, si ma uit la coechipierul meu prost de echipa, care aparent doar sta si se uita insisent la mine.
- De ce te uiti asa? Il intreb cand deja incepe sa ma sperie.
- Nu stiu...ti-am zis, doar nu m-am saturat din acel om...
- Dean...ma lasi sa te leg?
- De ce? Intreba acesta nervos.
- Esti periculos...nu prea vreau sa fiu mancata de o persoana pe care o iubesc...
- Amanda...tocmai ai spus ca ma iubesti, si eu o fac...mai bine flamanzesc decat sa te mananc...e un compliment.
- Da...
Dean e ciudat, acum trebuie sa tin garda si pentru el, si pentru ce e afara.
Afara! Prietenii mei sunt inca afara! Nu mai stau pe ganduri si ii contactez pe statie.
Dupa putin timp, aud vocea Jessicai.
- Da, Amanda, unde sunteti?
- Satul ala mic unde am fost acum cateva zile. Veniti repede, si incercati sa ne scoateti de aici...si sper ca aveti mancare, pentru ca Dean flamanzeste, si nu e bine.
- Poate sa mai reziste. Suntem pe drum.
Jessica imi inchide statia. Se vede ca nu aveau timp de vorbit, oare cati sunt pe urmele lor? Pareau cu tona doar afara, e o treaba serioasa, si nu pot sa ma concentrez pentru ca il am pe dragul meu prieten aici de fata. Sper din tot sufletul ca o sa scapam cu viata de aici, nu vreau ca acesta sa fie sfarsitul.
Ma ridic si ma duc sa caut alimente in casa, poate am ce sa ii dau lui Dean sa manance.
Da...fara folos. Toate alimentele lipsesc, nu a mai ramas nimic, nici un colt de paine, o amarata de conserva.
Ies din bucatarie si raman incremenita. Canapeaua neagra din piele care se afla in centrul camerei, era libera...asta nu poate sa fie de bine, Dean nu avea cum sa se ridice de pe ea asa usor, numai daca a intrat iar in stadiul de umblator. Nu mai inteleg nimic. Ridic cutitul de vanatoare si ma pun pe pozitie. Nu vreau sa il ranesc, dar ma tem ca ajungem la asta...sper doar ca nu il omor.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Diversos* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
