Troy nu e un dobitoc, partea 2
Deschid ochii si ma trezesc intr-un pat necunoscut. Sa-mi bag picioarele, ma doare capul. Nu mai beau asa niciodata. Ah, sunt la Troy, inca imi amintesc ce s-a intamplat aseara.
Ma ridic si ies pe usa, cu speranta ca se afla in apartament. Ma plimb pana ajung in bucatarie, unde statea la masa si manca.
Il salut din pragul usii, si raman acolo.
- Ia un loc, ti-e foame? Ma intreaba si da sa se ridice, dar ii fac semn sa stea jos.
Ma pun si eu pe un scaun langa el, si ii spun:
- Mai vrei sa vorbim?
- Da...vad ca iti amintesti.
- Am zis, eram beat, nu inconstient.
- Stii tot ce am vorbit?
- Da...si apreciez. Dar poate am avut niste raspunsuri cam idioate aseara. Cum ar fi legat de sfatul tau, e bun...si chiar as vrea sa il urmez. Sau de faptul ca vreau razbunare, ma gandeam de mult la acel om, si sper din tot sufletul ca e pe aici, pentru ca vreau sa il caut.
- Nu cauti nimic...daca nu e aici, o sa depui munca aiurea. O scoatem noi la capat.
- Acum pe bune, de ce ma ajuti?
- Uite. Nu ai apucat sa ma cunosti inainte de moartea surorii mele. Nu eram asa, adica da, tot nesimtit eram, si la fel de ingamfat, asta recunosc. Dar eram un om bun, acum...moartea ei m-a schimbat, se poate observa. Iti inteleg perfect durerea, si ceea ce faci. Fiecare om reactioneaza diferit dupa moartea unor persoane importante. Unii cedeaza de tot, altii se schimba radical, altii raman la fel...altii ajung betivi, ca si tine...dar ce vreau eu sa iti zic, e ca nu asa trebuie sa fie.
- Dar ce altceva sa fac?
- Ia atidudine, cum te-ai simtit cand Jessica murit? Din ce ziceai ieri, inutil, ca nu ai putut s-o salveze. Daca continui asa, o sa ajungi doar alt pistol...un pion inutil care vine pe terenul de lupta si trage pentru a-s ajuta prietenii. Deoarece iti pierzi increderea in tine.
- Ai dreptate...dar daca imi spui astea, nu o sa schimbi nimic.
- Oh, ba da...fi tu, cel vechi, pentru ca daca te imbeti, si te invinovatesti, Jessica ramane moarta. Nu o sa invie, sa stii. Iti garantez asta.
- Stiu...
- Pai daca stii, fa ceva in privinta asta! Unde dracu au fost prietenii tai ca sa iti explice ce si cum?
- Am suferit toti...deoarece toti o iubeam pe Jessica, era speciala. Dar ei incearca sa uite, chiar daca ii au pe suflet pe toti cei care au murit. Dar la mine, e mai greu, Jessica insemna ceva mai mult.
- Nu asta am intrebat. Am intrebat de ce nu te ajuta sa intelegi. Ei stiau ca ai ceva ieri, si te-au lasat singur sa te imbeti, in timp ce stateau relaxati la in apartament.
- Pai am fost capos mereu...ei au tot incercat sa imi explice.
- Pai inseamna ca nu au facut-o cum trebuie. Ridica-te.
Fac ce spune Troy.
- Hai, afara, mergem la Kevin si Hannah sa ii intrebam daca l-au convins pe Jack.
- Si ce rezolva asta?
- Mergem sa golim prototipele din oras, mergi la lupta, nu iti ajunge?
- Nu ma ajuti, Troy...
- Taci si hai, ai sa vezi.
- Troy...
- Omule! Asculta-ma, vi cu mine. Si lupti, iti descarci nervii prin bataie, nu prin alcool. Jessica e moarta! Moarta! Intelegi asta?
Fata mea se schimba radical. Nu era nevoie sa accentueze aceasta idee asa brutal.
- Deja deveneai prea de treaba, trebuie sa imi arati cumva cat de inuman poti sa fi.
- Poate ca sunt dur...dar mai bine asa. Puteam sa fiu pizda ca si tine.
Ma enervez deja.
- David, e moarta...sa o lasam asa. Obisnuieste-te cu ideea!
In secunda urmatoare mi-am pierdut cumpatul si i-am dat un pumn. Nu m-am putut controla.
Se sterge la gura de sange si incepe sa rada.
- Vezi? Asta e ura pe care o vreau de la tine! De ce sa fi o pizda cand poti sa arati cine esti? A murit iubita ta, si? Tu esti puternic! Esti barbat! Arata tuturor ca nu esti inutil. Asa spuneai tu, demonstreaza ca nu e asa. Pentru ca pana acum, sunt de acord cu tine, ai devenit inutil.
Asta am spus eu la betie...dar parca sa stau in fata cuiva si sa aud asta din gura lui, e dureros. Nu mi-a mai spus nimeni ca sunt inutil...asa am ajuns? Am prins ideea, Troy nu vrea sa fie rau cu mine, e dur, deoarece in momentul de fata nu niste incurajări de copii ma ajuta pe mine, ci adevarul. Tot timpul asta trebuia sa aud adevarul. Sunt inutil...dar nu pentru mult timp. Jessica va ramane in inima mea, dar nu pot sa sfarsesc plangand dupa ea. Trebuie sa fac ceva in privinta asta, si acel lucru, nu e sa beau pe acoperis. Si a avut dreptate cu legat de prietenii mei, nu au fost alaturi de mine cum ar fi trebuit, doar m-au consolat...ceea ce nu a ajutat asa tare.
- Troy?
- Da?
- Hai sa mergem la Kevin si Hnnah.
Il vad cum zambeste satisfacut de ce aude. Isi ia geaca pe el, si parasim apartamentul.
-------------------
O sa ma injurati, stiu. O sa ma injurati ca stau ca prosta atata timp pentru un capitol lame, doar cu vorba. Scuzati asta, dar am vrut sa pun la punct ideea cu Troy si David. Capitolul urmator, multa actiune, si niste lucruri destul de importante. Si va fi lung, nu ca acesta. Acum nici nu am avut timp, adica am o carte noua, ne lansata, si am scris in ea, plus capitol nou in Just My Life...in total 6 capitole scrise azi(4 in noua carte, unul in Just My Life, si unul in TBM...bine, doar doua publicate), va dati seama ca mi-a pierit cheful, dar nici nu am vrut sa va mai las sa asteptati aici.
Oricum, nu pot sa cred ca am bagat iar "nota autorului" la final...nu e stilul meu. Dar trebuia sa va spun aceste lucruri. Si nu lasam in comentarii deoarece paream o trista care isi lasa singura comentarii. Plus ca nu toti se uita la ele.
Hai, va pup, spor la citit, deja ma lungesc.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
