Situatii critice
- Charlotte e moarta. Spune Troy dezamagit.
- Gata, nu mai pierdem o secunda aici. Ii cautam.
- Fox, unde vrei sa-i cauti intr-o padure imensa? Nici nu stim pe ce drum au luat-o.
- Pe bune, Troy? Ramai aici daca vrei...mie nu mi-ar fi placut sa fiu abandonata doar cu doua cutite la mine.
- Trei, de fapt.
- Da? Trei? Si ala de pe jos de acolo ce e? Ii spun si ii arat un cutit care statea pe jos, destul de aproape de cadavrul lui Charlotte.
- Super...dupa ce ca de abia erau inarmati, au mai si scapat ala.
- Exact, Troy. Sunt in pericol. Daca Doamne fereste nu-s morti deja.
- Trebuia sa ramanem impreuna. A fost o prostie din partea noastra sa ne despartim pe grupe.
- Stiu...trebuia sa asteptam mai mult, sa verificam drumurile impreuna, chiar daca dura mai multe zile, macar stiam ca nu se ajungea la asta.
- Natasha, e seara. De abia mai vezi ceva pe aici, lanterna nu mai e in casa, au luat-o ei probabil...oricat de ingrijorat sunt, stiu ca Amanda se descurca, iar Luna si tatal Amandei...si ei o fac ce sa mai, mai ales Luna. Eu am incredere in ei, dar ce trebuie sa intelegi, e ca mai bine stam in cabana pana se lumineaza. E cel mai destept lucru pe care putem sa-l facem, asta daca nu vrem sa murim. Si sa nu imi spui ca nu-i asa, ai fi doar incapatanata.
Troy are dreptate. Nu avem ce sa facem, mai ales cand suntem in numar de doi si la fel, de abia avem arme. O sa intram in cabana si o sa asteptam pana maine, cu speranta ca poate o sa vina si David, Derek, Dean si Mikayla.
Intram in cabana, inchidem usa, o baricadam, la gaura facuta in spate mutam ceva mare in fata ei, un dulap, macar sa opreasca umblatorii, prototipurile oricum o sa intre fara probleme, dar sa speram ca nu o sa fie cazul.
Dupa ce terminam, luam mancare si ne bagam in subsol.
Era asa intuneric, nici cu ce sa facem lumina nu mai aveam.
Stateam pe intuneric si mancam, cu timpul, obisnuindu-ne, incepand sa vedem mai bine.
Era liniste, ne simteam amandoi trist, era o atmosfera asa prosta, si ceva imi spune ca nu numai eu ma gandesc ca sunt sanse sa se fi ajuns la un sfarsit.
Dupa ce terminam de mancat, decidem sa ne intindem putin.
Troy se rezema de perete si eu ma pun cu capul in poala lui.
- Vrei sa dormi? Ma intreaba.
- Nu, e ok. Nu prea as inchide ochii, imi este ca putem sa fim atacati peste noapte.
- Pai poti sa dormi linistita, te trezesc eu daca e ceva.
- Esti sigur? Iti tin companie.
- Da, sunt sigur. Odihneste-te. Imi spune apoi nu mai adauga nici unul nimic.
Imi inchid ochii si incerc sa adorm putin, sperand ca totul o sa fie bine.
————————————————
Mikayla ma apuca de maini si isi pune capul pe pieptul meu, apoi zice:
- Mi-a facut placere sa te cunosc, Dean.
- Doar inchide ochii. Ii spun, apoi ne acceptam soarta.
Stateam cu ochii inchisi si puteam sa ii auzim cum se apropie, eram pregatit sa fiu sfartecat cat mai curand.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Acak* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
