Pacaliti
- Crezi ca aici o sa sfarsim? Ma intreaba Amanda, abatuta, care statea pe patul meu uitandu-se pe tavan.
- Probabil...dar hai sa nu ne lasam garda jos, mai stii cum a fost la Steven la tabara?
- Da, dar acolo era un zid si "casele", nu erau case...ci corturi. Aici eu zic ca blocul asta nu cedeaza.
- Sa speram.
- Oricum, frumos apartament. Are trei camere, eu zic ca ne ajunge la 4 oameni.
- Da, Jessica doarme cu David, si noi doi singuri.
- Sau poate dorm cu tine seara asta. Spune si isi trece mana prin parul proaspat uscat.
- Legat de ce s-a intamplat in camera cu vinuri...
- Nu te explica, Dean, am inteles cum sta treaba, ma deranjaza ca tu continui sa negi.
- Hai sa mancam, apoi ma duc sa vorbesc cu Jack legat de prototipe.
David:
Cand credeam ca iubita mea nu mai vine, uite-o pe usa. Eram ingrijorat, de ce ar vrea sa vorbeasca cu el intre patru ochi? Nu ii sta in fire.
- Jess, ce s-a intamplat? O intreb cum o zaresc.
- Nimic, doar voiam sa imi cer scuze ca m-am incapatanat si ca m-am purtat de parca am fi niste experti. Adica eu am vrut sa mergem acolo si el a pierdut patru oameni, nu am vrut sa ma creada o ingamfata.
- Sigur?
- Da, stai calm. Imi raspunde si ma pupa pe obraz.
- Ok. Fa-te comoda, da jos geaca aia.
- Oricum intru la dus.
Ma paraseste, se duce in cabina de dus.
Nu o cred, stiu cand minte, o cunosc prea bine.
Dean:
- Deci, Jack, sunt gata sa aud ce ai de spus deapre prototipe.
- Bun, fi atent Dean. Probabil stii ca sunt niste experimente esuate care erau menite sa extermine umblatorii, dar in schimb extermina si umblatori, cat si oameni. Faza e ca, nu cred ca au foat create prin apropiere. Inainte orasul asta era infestat cu umblatori, si ne era foarte greu sa traim aici, chiar daca aveam tabara asta. Intr-o seara, acum un an, au cazut din cer...niste avioane au aruncat containere in care se aflau prototipe prin toata zona, in oras, pe camp, in padure, in orasele din apropiere...una a cazut la noi pe acoperis, ceea ce a provocat moartea multor oameni din tabara, deoarece nu stiam ce e cu ele. Teoria mea e ca au fost create cu scop bun, si plasate undeva sa fie observate, si cand au vazut ca sunt esuate, nu au mai venit sa le adune, le-au lasat aici. Eu tind sa cred ca doar zonele astea au prototipe, si sper ca am dreptate. Tot o teorie de-a ma este ca ele nu pleaca de aici deoarece stiu ca ne mai au pe noi, dar nu pot sa intre in tabara oricum.
- Si nu te-ai gandit niciodata sa faceti o vanatoare mare de prototipe? O vanatoare in care sa exterminam toate prototipele din zona.
- E greu, crede-ma ca nu e asa usor. E periculos.
- Am stat afara o ora, si am gasit doar un prototip, si am facut si galagie.
- Da, ati facut galagie, si erati inarmati si gata de lupta. Normal ca nu ieseau, asteptau sa lasati garda jos, nu sunt umblatori, ele chiar gandesc. Prima data, cum v-au atacat.
- Eram la un foisor si mancam, un prieten era sa se usureze, si l-a omorat pe el, apoi a venit dupa noi. Puteam sa stam sa luptam, dar cand l-am vazut pe el in ce hal l-a sfasiat, ne-am speriat, nu am vrut sa riscam.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Random* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
