Secret dezvaluit
24.06.2017
- Deschide poarta! Ii aud vocea lui Aron venit de afara.
Ma duc repede si deschid poarta ca el sa poata sa intre in curte.
In aceste doua luni petrecute aici am realizat multe. Am strans alimente, am strans armament, ne-am facut un zid, nu foarte mare, dar destul de bun cat sa ne fereasca de umblatori. Ne-am apropiat unu de celalalt, incepem sa tinem unii la altii din ce in ce mai mult. Incepem sa invatam sa luptam. Eu cel putin stiu sa trag cu arma, si inca bine, stiu sa ma lupt, si asta datorita lui David, care ne-a invatat. De Jake nu s-au lipit prea multe, pur si simplu nu poate, este slab, este ca la inceput. Ma ingrijoreaza asta, nu vreau sa moara, imi este cel mai bun prieten.
- Ce ai gasit? Il intreb pe Aron care iese din masina.
- Mancare...putina mancare. Resursele din locurile astea se imputineaza, ce este de facut?
- Nimic. Ne strangem toti in sufragerie, avem de discutat.
Aron pleaca sa ii cheme pe restul supravietuitorilor in sufragerie pentru o discutie.
- Bun, trebuie sa discutam. Spun eu sperand ca le atrag atentia tuturor.
- Zi ma ce vrei. Spune Pamela nepasatoare de pe fotoliu.
- Cand ne-am cunoscut cu cei patru, v-am zis ca nu stam aici mai mult de o luna, doua. A trecut o luna, aproape doua. Peste trei zile plecam.
- In ziua aia ti-am zis ca nu sunt de acord! Spune Pamela nervoasa, ridicandu-se de pe fotoliu.
- Da, si te-am lasat in legea ta ca sa nu ne certam. Dar nu am terminat niciodata cu ideea de a pleca. Nu trebuie sa plecati toti. Doar cine vrea.
- Zi, de ce vrei sa pleci. Intervine Jessica calma. Ea este o persoana foarte linistita, te lasa sa vorbesti, vrea sa stie ce ai de zis.
- Am treaba...nu departe de aici. Am incercat sa ma ascund de asta, dar nu pot, e serios. Trebuie sa merg.
- Ce vrei sa faci? Noi nu plecam pana nu ne spui. Zice Pamela dupa care se pune jos. Urasc cand face pe suparata.
- E serios! Va rog! Nu va convine? Bine. Imi dati niste arme si plec singur!
- Vin cu tine daca pleci. Spune Jake dupa care se ridica si se pune langa Dean. Nu imi las prietenul la greu.
- Sper ca stiti ca nu va lasam sa plecati de aici unde este sigur pentru o prostie, nu? Nu va las singuri, nici voi nu ati facut-o cand a murit Erik.
- Nu este prostie, Pamela! Se rosteste Dean la ea.
- Este! De aceea nu ne zici! Nu gasesti scuza. Cine stie ce dracu incerci sa faci si degeaba!
- Am un copil! Tipa Dean dupa care toti raman tacuti.
Toti se uitau la mine ciudat, inclusiv Jake. Nimeni nu stia.
- De ce nu ne-ai zis? Sparge gheata Pamela.
- Nu ai idee cum e sa stii ca fameia care ti-a facut copilul a murit. Si ca fetita ta de doar cinci luni este la parintii tai, acestia putand sa moara oricand.
- Vrei sa ne intoarcem in orasul tau natal, nu? Zice Jake care pare ca s-a prins despre ce vorbeste Dean. La umra urmei el il cunoaste cel mai bine.
- Da...parintii mei sunt acolo. Au un safe zone, am vorbit cu ei in prima zi de apocalipsa. Ziceau ca le merge bine maxim trei luni. De aceea nu m-am grabit, dar cand se vor termina resursele lor, ce vor face? Trebuie sa merg sa ii ajut, sa imi vad copilul...macar pentru prima data sa il vad.
CITEȘTI
The Bloody Machete
Altele* Povestea nu a apucat sa fie terminata și nici nu continuă. O pastrez aici pentru a arata evolutia mea, plus ca face parte din timpul meu pentru care chiar m-am straduit. Readaptarea cartii se afla pe "Beneath The Remains", tot pe contul meu, acolo...
