Îndrăgostită de tine

|Bileţele în ora de chimie|

Intru în clasă cu jumătate de ora în întârziere. Nu-i destul că cretinul ăla de Lucas mai avea un pic şi îşi lipea buzele sale de ale mele dar m-a făcut şi să întârzii la ora.
— Domnişoară Steel,va pare ora potrivită pentru a veni la lecţie?
Îmi pun geanta lângă scaun indiferentă şi mă aşez:
— Scuzaţi-mă pentru întârziere.
Lânga mine ar fi trebuit să fie prezent un prea numit "Lucas",dar cred că e din nou în baie cu fete sărutându-se şi facând cine ştie ce.
— Putem vorbi după? Îmi şopteste Nina întorcându-se spre mine.
— Nu cred că avem ceva de vorbit. Conversaţia noastră e întrerupta de la zgomotul uşii.
— Intraţi. Spune profesorul iar uşa se deschide cu zgomot. Lucas intră în clasă în halul în care mi-l imaginam. Cămaşa deschisă şi buzele roşii de la atâtea săruturi cu diferite fete. Ce putea fi mai frumos? Dar nu ar trebui să mă intereseze, nu e treaba mea.
— Belton, şi tu întârzii?
Lucas îşi dă ochii peste cap oftând.
— Mă cunoaşteţi deja,nu-i ceva neobişnuit.
— Asează-te Belton şi fără prea multe scuze că le ştiu pe toate.
Îşi trece o mâna prin par venind spre mine fără macar să mă privească pentru o secundă.
Trebuie să stam departe unul de altul,şi chiar dacă împărţim aceiaşi bancă,mă prefac că nici nu îl cunosc.

Lecţia profului se face din ce în ce mai plictisitoare. De ce nu vrea să îşi ţină gura închisă în loc de a explica chimia? La ce îmi va fi de folos asta în viaţă?
Îmi întind mâna pe bancă şi îmi pun capul pe ea cu privirea spre Lucas. Vazandui iar faţa mă întorc în partea opusă dar îl observ cum scrie ceva pe o foaie şi mi-o dă mie.

Nu ar fi trebuit să spun acele cuvinte la petrecere.

Îl privesc şi îmi iau un pix din geantă.

Dar totuşi le-ai spus.

Îi trimit bileţelul iar el scrie din nou.

Le-am spus pentru că eram beat.

Când citesc acele cuvinte pe faţa mi se schiţează un zâmbet amar.

Exact,oamenii când sunt beţi,mereu spun adevărul.

Mă priveşte lung ca apoi sa îmi scrie un alt bileţel.

Nu poţi uita?

Nu e atât de uşor pe cum pare.

E greu să uiţi cuvintele alea.

Îi dau biletul inapoi.

Ce spui să o începem de la zero?

De ce tot insistă?

Ai pierdut deja unica şansă pe care ai avut-o.

Îi trimit bileţelul din nou.

Mai gândeşte-te,mi-ar părea rău să pierd o prietenă ca tine.

Şi aşa ora, ca şi conversaţia noastră, se termină. Se scoală din bancă,se uită la mine şi iese din clasă lăsându-mă cu bileţelele în mâna şi cu fraza aia ce ma punea pe ganduri: "mi-ar părea rău să pierd o prietena ca tine".