Îndrăgostită de tine

|Londra|

— Îți jur,mi-a zis că mama ta e în viață.
— Alicia poate ai avut un vis.
— Ba nu,sunt perfect sigură că eram trează. Îți arat și conversația dacă vrei.
— Sa văd.
Îmi spune apropiindu-se si așteptând să-i arăt.
— Stai ce?
Spun confuză.
— Ce e?
— Nu-i.
Se apropie de mine sarutându-ma pe frunte și zâmbind.
— Iubito sigur a fost un vis.
— Dar vorbea de Londra,de Gladstones Clinic,cred ca ar fi un indiciu nu crezi?
— Nu știu dar ne vom gândi la asta mâine, sunt mort de oboseală și Ana deja doarme.
— Bine,fie,noapte bună.
Spun stângând lumina și venind înapoi în pat.
— Ali?
— Ce?
Întreb rece stând cu spatele la el.
— Chiar crezi că e în viață?
Mă întorc, lumina lunii îmi permite să-i pot vedea ochii.
— Nu sunt sigură,dar ar fi bine să mergem în Londra,nu pierdem nimic dacă încercam.
— Ai dreptate,știu că deciziile nu se iau noaptea,dar mâine voi lua bilete pe săptămâna viitoare să plecăm.
———
— Camera 207,aici aveți cheile.
— Mulțumim.
— Ali ești ok?
— Da,de ce?
— Te vad cam palidă.
— Mă simt puțin rău,va trece.
Spun deschizând ușa cu cheile luate de la recepție.
Las bagajele îndreptându-mă spre geam sa iau o gura de aer.
În câteva minute încep să mă simt mai bine,vântul răcoros m-a ajutat să-mi revin din starea ciudată pe care o aveam de când am coborât din avion.
— Lucas...
Simt câțiva pași venind spre mine și două mâini cuprinzandu-mi talia.
— Ce frumoasă e Londra,mai ales apusul ăsta,zici ca e scos dintr-o poveste.
— Da...
Spune dându-mi părul pe umărul drept și sarutându-ma pe gât.
— Se va ţine o petrecere în centru mai spre seară,vrei să mergem?
— Nu am o stare bună pentru petrecere,poți pleca singur nu mă supăr.
— Esti sigură?
— Da,distrează-te.
Spun sarutandu-l ușor pe obraz și îndreptându-mă spre bucătărie să-mi fac un ceai.
— Vrei să bei ceva?
— Doar apă, micuţo.
Torn apă într-un pahar și i-l dau.
— Scoți tu tot din bagaje?
— Da, fac eu tot tu odihnește-te.
— Bine.
Spun sarutandu-l ușor pe buze în semn de mulțumire.
     Îmi fac ceaiul de menta și mă îndrept spre dormitor. Mă așez pe pat luându-mi din geantă cartea preferată. Nici nu imi dădusem seama, timpul a trecut atât de repede,încât Lucas e deja gata să plece.
— Vezi,nu fă prostii.
Spun zâmbindu-i.
— Si tu vezi sa fii cuminte.
Îmi răspunde.
— Bine.
— Plec,ne vedem peste câteva ore.
— Bine,pa.

     Îmi iau cana goala de pe noptieră și o duc înapoi în bucătărie dar o bătaie în ușa mă oprește. O las și mă îndrept sa o deschid.
— Ali...
— Erik? Ce naiba?
Mă prinde de încheietură încercând să se apropie.
— Ce-i cu tine?
Spun împingându-l.
— Ali te vreau înapoi...
— Nu,Erik am mai vorbit despre asta cu tine,te rog pleacă.
— Tu ești a mea.
— Sunt a lui Lucas,termină prostiile.
Mă prinde de talie de zici că nu mi-a înțeles mesajul.
— Pleacă.
— Nu plec.
— Il sun pe Lucas.
— Sună-l,nu va răspunde,e la petrecere și nu va auzi.
— Te rog,pleacă...
Spun încercând să îl sun pe Lucas și văzând ca nu răspunde încep să intru în panică.
— Prințeso,te-a lăsat baltă,eu sunt mai bun.
— Da,atât de bun, nici limba nu o înțelegi, am spus sa pleci,a 3-a oară ți-o repet.
Ca un cretin închide ușa încercând sa mă ridice și sa ma ducă spre dormitor.
— Erik,termina ce te apucă?
— Vreau sa fii a mea.
— La naiba de dobitoc,lasă-mi iubita în pace.
Aud vocea lui Lucas și după asta ușa de la intrare trantinduse.
— I-a să vezi vine ăla care o salvează,sa fim serioși zici ca suntem într-un film,lasa-ma s-o trag cu ea și după plec.
— Ce ai spus mă?
Spune Lucas stângând pumnii și apropiindu-se de el.
— Ho,liniștește-te o împrumut doar pentru un sfert de ora.
— Nu împrumut ceea ce e al meu.
Spune luându-l de partea de sus a cămășii.
— Acum pleca de aici,lasă-mi iubita în pace și vezi-ti de viață,nu te băga intre noi.
— Ce aprins ești.
Îi spune râzând.
Lucas îl trage de cămașa ducându-l spre ușă.
— Te mai vad încă odată la maxim 10 metri de Alicia,te paralizez pe loc.
Spune împingându-l după ce a deschis ușa și lasându-i o ultima privire ca avertisment,o închide înapoi. Se întoarce în cameră privindu-mă.
— Ești bine? Te-a atins?
— Sunt bine,nimic grav.
— Nu o să te mai las un minut singură în hotelul ăsta. Cine știe cum ne-a găsit.
Spune apropiindu-se zâmbindu-mi.
— Ești totul pentru mine,nu as permite ca cineva sa te atingă sau sa iti facă ceva rău,Ali.
Îmi cobor privirea zâmbind.
— Peste câteva săptămâni e ziua ta,vei fi majora,dar sa știi ca rămâi micuța mea chiar și la 60 de ani.
Îmi ridic privirea iar el brusc se apropie sarutându-ma și ma ia în brațe.
— Te iubesc.
Ii spun iar după îl îmbrățișez cu toată puterea.
— Eu și mai mult.
————————————————

————————————————
Am revenit cu un nou capitol :)). Știu ca am lipsit mult și îmi pare rău că v-am lăsat în suspans. Motivul e clar care e: scoala:(
Abia aștept sa trec de examene și sa pot reveni pe wattpad la fel de activa cum eram înainte;).
Nu uitați să-mi spuneți dacă v-a plăcut capitolul iar dacă nu,lăsați-mi în comentarii critici constructive.
Puuup❤❤