|Vei fi a mea|

1.5K 90 0
                                    

În sfârşit e octombrie și încă e cald. Aici iarna nici nu va veni,mai bine pentru mine,prefer soarele și plaja decât frigul și vremea posomorâtă. Astăzi nu merg la școală,e închisă pentru nu știu ce eveniment. Mă cobor din patul meu cald si comfortabil și mă îndrept spre bucatarie. Ajung la ultima treaptă a scarilor și îl văd pe Daniel și pe cretinul ăla așezați pe sofa uitându-se la TV si vorbind.
— Neața,Daniel. Spun salutând-ul doar pe el.
— Neața,Ali. Îmi răspunde la salut întorcându-se spre mine și analizându-mă din cap până-n picioare
— S-a întâmplat ceva? Îl întreb confuză.
— N-nu,nimic.
Mă privesc de la piept pâna in picioare. Nu am nimic ciudat care să-i  fi putut atrage atenția.
— Pot să te întreb ceva? Îmi spune iar eu dau din cap.
— Porți pantaloni scurți sub tricoul ăla larg,nu-i așa?
Mă întreabă și observ cum Lucas îşi întoarce privirea de la TV spre mine analizându-ma cu dorința în privire.
— Da.
Spun ridicând tricoul un pic și arătându-i pantalonii.
— Ah,okay.
Spune Daniel ușurat și se întoarce din nou la TV dar Lucas încă nu și-a luat privirea de pe mine. Îmi încrucișez bratele la piept ridicând o sprânceană ca apoi să plec în bucătărie.
Da,eu și Lucas nu mai vorbim din ziua aia minunata când ne-am certat. Mereu il văd intrând în baia şcolii cu diferite fete si plecând la petreceri doar pentru sex,dar asta pentru mine nu e ceva nou.
Cât timp îmi iau un iaurt din frigider îmi vine în minte întrebarea lui Daniel. Părea destul de îngrijorat. Port un simplu tricou cu mainici scurte,lung până aproape de genunchi și niște pantaloni scurţi, negri,iar Lucas mă privea destul de ciudat,cu o sclipire în ochi. Ce să însemne asta?
Cine să-i înțeleagă pe băieți.
    Mă așez la masă mâncanc iaurtul încet când deodată îi simt respiraţia pe gâtul meu. Știu deja cine e.
— Ce vrei?
Întreb întorcându-mă la el și găsindu-l la câtiva centimetri de buzele mele.
— Pe tine. Spune cu o voce răgușită. Inima mea pierde o bătaie.
— Pleacă Lucas. Spun sculândumă de la masă dar el mă blochează.
— Te vreau,acum. Îmi spune apropiindu-si corpul de al meu.
— Nu mă vei avea,niciodată. Spun eu iar el mă priveşte mângâind cu degetul mare buza mea de jos.
— Esti sigură,micuţo?
Ma intreaba și îşi împinge mai tare corpul spre al meu simtindui partea intimă a corpului jos.
— Nu sunt una din curvele tale.
Se apropie cu buzele de gatul meu sarutându-l încet,punctul meu slab.
— Exact,ești diferită,extrem de diferită de altele. Spune şoptind și urcând spre buze. E prea târziu...mă sărută iar eu nu ezit și îl las. Dupa câteva secunde îmi dau seama ce greșeală fac. Mă eliberez din brațele lui indepartandu-ma.
— Vei fi a mea într-o zi. Spune convins cu un zâmbet pervers pe chip.
— Niciodată Belton,niciodata.

Îndrăgostită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum