Îndrăgostită de tine

|Biblioteca romantică|

O lună mai târziu.

     Mergeam pe coridor spre clasă cu Nina ce nu se oprea din a-mi povesti despre un băiat care a invitat-o la un film. Nici nu o mai ascult, nu că nu m-ar interesa,dar gandurile mele zboară la el. Îl văd de mai departe stând lipit de perete cu o curvuliţă în brațele sale. Strâng cărțile la piept mai tare ca să mă pot calma.
— Ali mă asculți?
Mă întreabă Nina poziționându-se în fața mea și acoperindui pe ăia doi care mai aveau un pic și și-o trăgeau în coridor.
— Da,scuze. Spun schițând un zâmbet fals pe faţă.—Spuneai...
Ea zâmbind își pune mâna pe spatele meu.
— De ce te simți așa din cauza cretinului ăla?
Ridic din umeri neștiind nici eu motivul.
— Nu știu, Nina.
— Te-ai îndrăgostit de el,nu-i așa?
Fac ochii mari râzând sarcastic.
— Nu,evident,de unde ai luat-o? Mai ales de el... Ma deranjează văzându-l cu alta căci vine la mine când se plictisește și pleacă cu scuza "Trebuie sa stăm departe unul de celalant"
Spun eu imitândui vocea și făcând-o să râdă.
— Cu mine se comporta binișor,și știi de ce? Pentru că eu îi dădeam tot ce vroia de la toate fetele. Cred ca te întrebi de ce o făceam?
Dau din cap vrând să știu.
— Pentru că eram topită după el. Gândeam că dacă îi voi face pe plac,într-o zi vom fi un cuplu. Dar...
Ridică din umeri dezamăgită.
— Am greșit,știu ce vrei să mă întrebi,dacă încă mai simt ceva pentru el și îți răspund deodată că acea persoana nu merită nici sa fie iubită.
Spune cu un zâmbet lejer pe chip.
— Acum,să terminăm cu el,ce spui despre acel tip despre care îți povesteam adineauri?
Mă întreabă cu un zâmbet maliţios.
— Unde-i?
Întreb căutându-l cu privirea.
Uite-te în spatele tău.
Mă întorc și când observ baiatul care vine spre noi cu un zâmbet imprimat pe chip fac ochii mari.
— Alicia.
Mă salută sarutândumi obrazul stâng.
— Andrei,bună!
Spun zâmbind.
— Vă cunoașteți?
Ne întreabă Nina confuză.
— Da,suntem prieteni. Tu ești Nina,așai?
— Mă cunoști?
— Toți de aici te cunosc.
O văd nedumerită dar după câteva secunde facând ochii mari și roşind.
— Eu sunt Andrei.
Îi întinde mâna iar ea o strânge.
— Încântată.
— Diseară vii la petrecere?
— Nu cred că...
— Nu accept un răspuns negativ,poți sa vii și tu dacă vrei. Spune adresându-se Ninei.
— Vom veni,evident,nu-i aşa Ali?
Încuviinţez dându-mi ochii peste cap.
— Diseară la ora nouă,va aștept la mine acasă.
Dau din cap chiar dacă nu am cea mai vaga idee unde-i casa sa.
Orele se încep căci toți studenții au intrat în clase.
— După îmi povestești cum l-ai cunoscut pe Walter.
Spune ea facându-mi cu ochiul și intrând în clasă.
— Steel!
Doar dobitocul ăla de Lucas mă strigă cu prenumele meu.
— Ce vrei?
Îl întreb iritată întorcându-mă în direcția sa.
— Cât de acidă poți sa fii uneori.
Spune zâmbind.
— Du-te naibii,Belton.
Ma îndrept spre clasă dar mâna sa ma oprește de încheietură.
— Mă eviți?
Îmi trag mâna din strânsoarea sa privindu-l cu răutate.
— Belton,ne evitam de o lună,acum ce mai vrei?
Îl întreb exasperată.
— Nu vreau nimic.
Spune rânjind ca tâmpitul.
— Atunci continuă să îl faci pe curvarul,dar nu cu mine pentru ca eu fără tine mă descurc mult bine.
Îl privesc în ochi iar zâmbetul său dispare ca și prezența mea lânga el. Mă așez la locul meu în bancă. Lucas intră în clasă și nici nu îl salută pe prof. Mă privește și se îndreaptă în direcția opusă asezându-se în spatele clasei.

— Vom face zece perechi de două persoane. Întrucât domnișoara Steel știe sa deseneze bine în istoria artei va fi în pereche cu cineva care nu se pricepe la desen și nici nu îl interesează materia.
Profesorul se uită în catalog ca apoi să-și ridice privirea mulțumit.
— Perfect,Belton și Steel.
Fac ochii mari și mă întorc spre el ce se uită lung la mine. Dau din cap în semn negativ către profesor.
— Dar,domnule nu cred ca eu și...
— Fără dar și fără alte discuții.
Mă întorc din nou spre el care deja se uita la mine,la naiba de ce eu?