|Ești ca un magnet|

1.6K 86 2
                                    

Cad jos. Îmi ating creștetul capului simţind un lichid. Îmi privesc mâna plină de sânge. Ameţesc. Văd tot prin ceaţă.
— Luc... Incerc să-i pronunț numele dar respiraţia îmi devine mai grea. Clipesc încet văzândui umbra.
— La naiba,te rog...Alicia scuză-mă.
Scuzele sale nu mă ajută cu nimic. Îmi simt capul greu și simt cum adorm.
— N-nu te mai apropia de m-mine.

Mă trezesc toată transpirată. Mă ridic din pat și merg încet până la baie să îmi spăl faţa. Nopțile mele devin pline de coșmaruri. Coșmaruri fără sens care mă sperie căci Lucas e întotdeauna prezent în ele. Îmi iau telefonul de pe noptieră observând ora. E miezul nopții iar eu sunt încă trează. Îl las pe pat dar aud sunetul unei notificări. Îl iau din nou și devin agitată vazând numele său pe ecran.

Lucas
Știu că nu dormi,vino pe terasa camerei tale. Te aștept.

De unde știe ca sunt trează? Mă privesc în oglindă și pot spune că atăt decent. Ies pe terasă văzându-l pe un scaun cu o ţigară între buze. Mă apropii.
— Ce vrei? Întreb cu un tot indiferent.
— De la tine nu vreau nimic.
Îmi dau ochii peste cap îndreptându-mă în cameră.
— Ali, vino aici.
Nici nu reusesc să intru de tot în cameră căci vocea sa mă opreşte din nou.
— Ali,nu fi încăpățânată.
— Ce dracu' vrei de la viața mea?
Se ridică de pe scaun apropiindu-se.
— Ti-am mai spus,nu vreau nimic de la tine.
Zise calm. Nu pot sa cred ce cretin e.
— De ce mai chemat?
— Mă plictiseam,fratele tău doarme și te-am văzut trează aşa că ți-am scris.
Respir adânc încercând să îmi păstrez calmul.
— Altă dată când te plictisești sa nu mă chemi pe mine ci pe una din curvele tale.
Și cu aceste cuvinte intru în cameră trântind ușa la spate.
Nu îl inteleg,poate a trecut prin multe greutăți dar pentru mine va rămâne un simplu idiot.
Mă asez pe pat încercând să adorm,când altă notificare se aude. Îmi întind mâna spre telefon și îl deschid.

Lucas
Vino afară să vorbim,de data asta pe bune.

Mă uit la geam și îl văd cum îmi face semn cu capul să ies. Oftez și cobor din pat ieşind din nou afară dar de data asta cu pătura pe spate,e destul de frig. Ma asez pe scaun lânga el.
— Cum ai reuşit să vii?
Îl întreb dintr-o dată.
— De aia exista copacul asta.
Spune indicând enormul copac de lânga terasă.
— Despre ce ai vrea să vorbim?
— Nu stiu,spune-mi ceva despre tine. Spun eu încercând să par cât mai calmă.
— Ce vrei să ştii?
Ridic ușor din umeri.
— Ce vrei,ceva ce eu nu știu.
Defapt dragule Belton,știu tot despre tine.
— Viaţa mea e așa cum o vezi.
Spune calm.
— Dar familia ta?
Știu ca nu trebuia sa îl întreb asta,dar vreau să văd dacă o sa îmi spună.
— Mama mea a murit când aveam 4 ani.
Spune păstrându-și vocea blândă.
— Tatăl meu,dacă pot să îi spun așa,e un alcoolic de rahat.
Spune cu dispreț.
— Cum a murit mama ta?
Oftează ca apoi să îmi răspundă.
— Accident stradal.
După câteva minute de liniște îl întreb.
— Mai vorbești cu tatăl tău?
Brusc se scoală de pe scaun enervat.
— De ce te-ar interesa,Alicia?
— De fapt nu ma interesează Belton,ai vrut sa stăm să vorbim,ceea ce am făcut-o.
Mă ridic și eu de pe scaun.
— Daca nu vroiai să vorbești despre familia ta îmi spuneai dinainte,cap de găină.
De data asta mă îndrept spre cameră dar mâna sa mă oprește brusc de încheietură.
— Nu îmi place să vorbesc despre familia mea si atât.
— Si trebuia sa te agiți ca sprayul pe aici?
Îl întreb încrucişându-mi braţele la piept.
— Nu m-am agitat,când persoanele sunt prea curioase mă enervez rapid.
— Am vorbit puțin, scuză-mă dacă am fost prea băgăcioasă. Acum ești mulțumit?
Spun exasperată dând ochii peste cap.
— Esti drăguță când te enervezi.
Spune el zâmbind larg iar eu îmi simt obrajii calzi.
— Chiar și când înrosești.
Îi dau ușor o palma peste faţă care îl face sa râda și mai tare. Doamne cat de frumos râde. Ce e cu mine? Nu,râde groaznic,ca o hienă. Râd și eu iar el se mai potolește.
— Chiar și când râzi.
Mă potolesc și eu din râs zâmbindui timid cât timp îmi mângâie obrazul stâng. Se apropie încet de mine cu buzele întredeschise. Nu reușesc să reacționez căci buzele sale se lipesc perfect de ale mele într-un sărut lent. Mă prinde de talie iar eu îmi asez mâinile pe gâtul său. Sarutul devine unul pasional dar ne îndepărtăm respirând sacadat amândoi.
Mă priveşte în ochi dând o șuviță rebelă de păr după ureche.
— Nu ştiu ce îmi faci Alicia dar, ești un magnet ce mă atrage din ce în ce mai aproape.

Îndrăgostită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum