|Iubirea e inutilă|

1.7K 88 4
                                    

   Duminică,in sfârşit. O zi liniștită pentru a sta în pace cu toți,cred. Deschid ochii și caut telefonul pentru a vedea ora. E deja zece,am dormit prea mult,şi apropo,e prea liniște în casă pentru ora 10. Îmi dau pătura la o parte și cu greu mă dau jos din pat. Ies din cameră somnoroasă coborând scările încet. Ajung în bucătărie unde nimeni nu e,dar găsesc un bilețel lipit de frigider. Mă apropii pentru al citi.

"Eu și Margot suntem în vacanță în Londra,iarta-ne că nu te-am anunțat mai devreme. Să nu faceți prostii tu cu Daniel că știu că sunteți în stare. Aveți grijă de voi. Vă pupăm. Tata și Margot."

    Aş spune perfect,apropo unde e Daniel? Urc scările din nou îndreptându-mă spre camera lui. Uşa e deschisă...deci nu-i. Să înțeleg că am rămas singură? Plec în camera mea trântindu-mă în pat și încercând să îl sun. Îi caut numărul în agendă și îl formez. După 3 bipuri răspunde o voce.
— Daniel nu poate răspunde acum.
Asta îmi lipsea,Daniel să nu poată răspunde.
— Cine ești? Întreb dupa câteva secunde în tăcere.
— Stai, Ali ești tu?
— Lucas?
— Da,sunt eu.
Nu l-am mai văzut din ziua când a dormit la mine.
— De ce nu poate răspunde? Întreb dar nu primesc nici un răspuns.
— Lucas! Îl chem dar îi simt doar respiraţia la telefon.
— Lucas îmi explici ce naiba a făcut Daniel de nu poate răspunde?
— Pai,ieri a băut și încă nu și-a revenit...a ieşit din minți de la atâta alcool.
Îmi pun mâna pe frunte oftând.
— Unde sunteți acum? Îl întreb sculândumă din pat si îndreptândumă spre dulap pentru a alege cu ce să mă îmbrac pentru a mă duce acolo.
— Nu veni! Îl aduc eu,acum,suntem aproape de casă.
Nici nu reușesc să îi răspund căci închide aplelul. Pâna când va ajunge Lucas cu el mă duc să îmi fac repede un duş rece. După aproape zece minute ies și mă îmbrac cu un tricou si lasini negri. Cobor scările cât timp îmi prindeam părul într-o coadă de cal înaltă. La timp,aud soneria și mă îndrept spre uşă. O deschid și îl văd pe Lucas ținându-l pe Daniel în picioare.
— Ali,mă ajuți?
Îl ascult și îi pun mâna lui Daniel pe umărul meu pentru al duce pe canapeaua din salon.
— De ce a băut atât? Îl întreb pe Lucas.
— E o poveste lungă.
Îl așezam pe canapea iar Daniel incepe să o ia razna.
— Aliiiiiiiiii,tu,tu..stiii ca Lucas te placeeee?
Nu îi atrag atenția și îl chem pe Lucas în bucătărie.
— Deci,spune-mi ce s-a întâmplat. Îl întreb curioasă aşezându-mă pe scaun.
— Iubita l-a înşelat.
— Si s-a îmbătat din cauza asta?
Îmi dă din cap.
— L-am avertizat,iubirea e inutilă. Spune trecându-şi mâna prin păr.
— Nu întotdeauna. Spun eu.
— Ba da,întotdeauna,iubirea e doar un lucru inutil ce te face sa-ti pierzi timpi si sperante. Spune rezumându-se de masă cu privirea în podea.
— De ce spui asta? Își ridică privirea spre mine.
— Vrei să ştii prea multe informații.
— Ba nu,vreau să știu doar de ce crezi asta.
— Pentru că ajungi în situații din astea si suferi,cum o face și fratele tău. Spune aratandu-l pe Daniel. Iubirea e doar o iluzie.
Ce l-a apucat? Oare subiectul ăsta îl deranjează? De ce? Multe întrebări si nici un răspuns.

Îndrăgostită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum