Îndrăgostită de tine

|Nu pot uita|

— În seara aceasta distrează-te,Ali. Îmi tot repetă Nina de vreo jumătate de oră.
— Voi încerca,știi ca nu-mi prea plac petrecerile. Nina,nu îţi pare că rochia asta e prea scurta pentru mine? Spun facând o piruetă cu rochia mea neagră până mai sus de genunchi și cu spatele gol în formă de inimă.
— Nu Ali,îți stă foarte bine,hai să intrăm.

Oftez și o urmez pe holul lung care ne ducea spre locul unde se ţinea petrecerea. Mirosul de alcool si fum îmi invadează nările și îmi vine să vomit. De ce am venit?
— Ali,mă duc la un prieten,revin imediat.
Vreau să îi răspund dar nu o mai văd,a dispărut printre persoanele care dansează și beau.
Cred că voi sta aici toată noaptea pâna nu se termină petrecerea si voi pleca cu Nina acasă. Îmi scot telefonul din geantă sperând ca am vreun mesaj dar nu,nici o notificare.
— Vai,dar ce surpriză.
Îmi ridic ochii din telefon văzându-l.
— Lasă-mă în pace, Lucas.
— Ești aici singură singurică? Mă întreabă asezându-se lânga mine.
— Nu e treaba ta. Mă ridic dar mâna sa mă oprește.
— Unde pleci?
— Departe de tine. Spun eliberându-mă și plecând în aglomerația de persoane.
Mă simt trasă iarăși de brat si lipită de el. Mă ia de talie și mă ține strâns. Îi simt respiraţia. Încerc să scap dar el mă ține tot mai strâns la pieptul său.
— Lucas,lasă-mă.
— Ali,nu pleca. Spune și mă strânge și mai tare.
— De ce îmi faci asta?
— Nu pot uita sărutul ăla,simt că te-aş cunoaşte de o eternitate.
Îmi lasă un sărut pe gât și pleacă lăsându-mă în mulțimea de persoane. La ce se referea prin cuvintele alea? Trebuie să aflu. Ma plimbu pe hol încercând să îl găsesc,în baie nu e,în bar nici atât. Dar,poate e pe acoperiș fumând o ţigară?
Urc scările pâna la ultimul etaj şi deschid uşa de fier încet,auzindu-l cum vorbește la telefon cu cineva.
— Ce vrei? Frate,chiar acum? Nu pot,nu am bani. De ce ai nevoie de mine?Ah,ok. Da, bine. Hai că vin,am băut puțin,nimeni nu va observa. În acel moment închide apelul și se ridică observându-mă.
— Ce cauţi aici? Mă întreabă agitat.
— Vroiam să îţi vorbesc.
— Ai ascultat tot?
Dau din cap in semn de "nu" iar el se mai calmează.
— Alicia,trebuie să plec nu am timp de vorbit. Și aşa trece pe lânga mine fără a-mi da vreo explicație. Trebuie să aflu unde pleacă.
Îl văd urcând în mașină și plecând,și acum? Ce fac să îl ajung din urmă? Găsesc în parcare o mașină cu uşa deschisă și cu cheile înăuntru. Se vede că proprietarul se va întoarce în câteva clipe. Fără a sta pe gânduri mă urc în mașina aia. Nu am condus niciodată dar,ma voi descurca. Pornesc motorul și urmăresc mașina neagră din fața mea.