Îndrăgostită de tine

|Rămâi cu mine|

— Alicia trebuie să vorbim.
Aud vocea lui Daniel din spatele meu și mă întorc văzându-l venind spre mine.
— Da,zi-mi.
Îi spun și mă așez din nou pe bancă.
— Știu că nu te împaci prea bine cu Lucas,dar știi,el...
— Vine să stea la noi acasă,da...știu asta.
Spun intrerupandu-l iar el se holbează la mine uimit.
— Cine ți-a spus?
— El.
Spun ridicând din umeri indiferentă.
— Deci,nu ești împotrivă?
Oftez jucându-mă cu degetele.
— Ali,te rog.
Îmi ridic privirea întâlnind ochii săi.
— Cine sunt eu să decid?
— E importantă părerea ta,dar totuși...e prietenul meu.
Spune asezându-se lânga mine.
— Nu pot să îl las în mijlocul drumului.
Îmi sprijin mâna pe umărul său.
— Stai liniștit,oricum nu va sta toată ziua acasă,stii cum e el.
— Mulţumesc Ali,după toate lucrurile care ți le-a făcut,tu l-ai iertat.
Scutur ușor din cap.
— Nu l-am iertat,am lăsat timpul să lase tot în urmă.
Doar amintindu-mi ziua când Daniel îl lovea cu pumnii pe Lucas doar ca să mă apere,îmi vine să plâng.
— Ești puternică.
Îmi spune el zâmbindu-mi.
— Așa pare.
Spun eu încet coborând privirea.
— Vino aici.
Îmi spune iar eu ridic capul văzând două brațe deschise și un zâmbet cald pe chip.
Mă arunc în brațele sale și îl strâng puternic. Îmi las capul pe pieptul său simtindui bataile inimii și respiratiile sale.
— Acum că mă gândesc mai bine...
Spune privindu-mă.
— De ce nu ești la ore?
Mă întreabă interogativ.
— Ți-aș putea pune aceiaşi întrebare.
Spun zâmbind iar el mă imită.
— Haide Ali,mergem acasă?
— Da.
Spun eu ridicându-mă de pe bancă.

    Ajunși acasă Daniel se trântește pe sofa luând telecomanda iar eu urc scările spre dormitor căci am nevoie de puțină odihnă.
Mă arunc pe pat cu tot cu adidași privind tavanul gol și plictisitor. Cred că am fost prea dură cu Nina,dar totuși,mă enerva și își merita cuvintele alea. Oftez sculânduma să mă duc la baie dar când intru vad un bilet lipit de oglindă.
" Voi avea camera vizavi de dormitorul tău dragă Alicia,deci nu vom putea merge fiecare pe drumurile sale "
Iau biletul în mână și îl mototolesc aruncându-l pe jos. Dragă Belton,eu voi merge pe drumul meu chiar dacă vei sta în mijlocul lui.
Mă privesc în oglindă și îmi dau seama că arat mai oribil decât îmi imaginam,dimineața nu am reușit nici sa mă machiez măcar la ochi și totul i se datorează cretinului ăla,el mă aduce în starea asta si chiar încep să am cearcăne sub ochi.
Mă spăl pe față și mă schimb în hainele de casă. Îmi e atât de somn încât nu mai pot gândi,așa că din primele cinci minute de când m-am aruncat în pat am adormit.

Mă trezesc brusc din cauza zgomotelor din casă. Mă așez pe pat ascultând vocile de după ușă. Decid sa mă duc spre ea și să o deschid. Asta numai nu îmi lipsea,să îl văd pe Daniel cu acea ființă nemernică încercând să instaleze un dulap și neînțelegând ce e scris pe instrucțiuni.
— Ce faceți?
Întreb eu din pragul uşii. Îmi dau seama ce întrebare stupidă am pus,doar i-am văzut ce făceau. Privirea lui Daniel se întoarce spre mine dar doar Lucas îmi răspunde fără să mă privească.
— Încercam sa instalam dulapul ăsta,nu vezi?
Îmi spune el iritat.
— Văd cretinule.
Spun eu dându-mi ochii peste cap.
— Ne dai o mână de ajutor,Ali?
Mă întreabă Daniel.
— Pentru cine îl faceți?
Îl întreb apropiindu-mă de ei.
— Pentru el.
Spune indicând dobitocul.
— Dacă e pentru el nu mă bag.
Le spun zâmbind de placere și ieșind din camera lui.
— Ce capricioasă ești.
Îmi strigă Lucas din spate.
— Mulțumesc pentru compliment.
Spun strigând și eu.
Mă întorc în camera mea luându-mi telefonul. E ora șapte seara...am dormit cam mult.

— Alicia!
Strigă Daniel din camera lui Lucas.
— Ce?
Spun eu ridicându-mă din pat și intrând la ei. Îl văd pe Lucas fără tricou și închid în sec mutândumi privirea spre Daniel.
—Tatăl tău și mama mea noaptea asta nu vor fi. Eu cu Lucas am mâncat deja. Dacă vrei și tu să îți prepari ceva am lăsat niște bani pe masa din bucătărie.
Ce frate bun mai am și eu,au mâncat fără mine,n-am ce zice.
— Ok,eu plec.
Spun ieșind și coborând scările spre bucatarie. Nu am chef sa plec la magazin sa îmi iau ceva,așa că decid sa îmi fac un sandwich.
După ce l-am făcut îl iau spre televizor și mă așez luând telecomanda în mână.
E posibil ca sa nu fie nimic interesant? Deja caut de o ora ceva bun. Îi aud pe băieți coborând scările și venind spre mine.
— Noi plecam,fii cuminte.
Îmi spune Daniel și îmi sărută fruntea zâmbind.
— Iar tu fii atent.
Îi spun eu.
— Si eu tot trebuie să fiu atent?
Mă întreabă Lucas zâmbind.
— Tu poți să te omori Belton.
— Ce frumos din partea ta.
Îmi spune ironic iar eu îi arăt degetul mijlocul și îmi îndrept privirea din nou spre TV.
După încă jumătate de ora de stat și schimbat canalele,decid să mă duc în cameră.
Mă așez pe pat luând o carte să citesc,măcar așa trece timpu mai repede.
— — — —
Mă trezesc brusc din cauza zgomotelor. Îmi iau cartea de pe fața mea și deschid telefonul care-mi arată ora trei noaptea. Nici nu-mi mai amintesc cum am adormit atât de repede. Afară e beznă și nu pot vedea nimic. Mă ridic din pat și ies din cameră pipăind tot ce îmi stă în față.
Ușa camerei lui Lucas e deschisă așa că intru fără a mai sta pe gânduri. Îl văd stând așezat pe pat cu capul între palme suspinând.
— Lucas,ce s-a întâmplat?
Îl întreb apropiindu-mă de el.
— Ali.
Spune cu respirația tăiată.
— Ce s-a întâmplat?
Îl întreb din nou.
— Vo-vom vorbi m-mâine.
Îmi șoptește.
— Aprind lumina.
Spun îndreptându-mă spre ușă dar el ma trage de braț.
— Nu,r-rămâi aici.
Spune și mă trage ca să mă așez lângă el.
Un fir de lumină bate în geam și îi pot observa ochii lucizi.
— Ce ți-ai făcut?
Îl întreb din nou și sper că-mi va răspunde.
— T-te r-rog,rămâi cu m-mine.
Spune și se întinde pe pat tragându-mă și pe mine lângă el.
Nu pot să îl las așa că voi sta cu el dându-i spatele.
Dintr-o dată simt două brațe tragându-mă de talie spre el în așa mod încât pieptul său să fie lipit de mine. Îi simt respiraţiile pe gâtul meu și observ că sunt mai relaxate semn că a adormit.
Lucas Belton mâine îmi vei da niște explicații,nu scapi ușor.
——————————————————