Îndrăgostită de tine

|Inimă frântă|

     Mă trezesc simțind un miros puternic de medicamente. Îmi ridic ușor capul dar de amețeală îl cobor din nou înțelegând că sunt pe pat. Văd o asistenta medicala ce vine spre mine.
— Teai trezit.
— Ce s-a întâmplat?
— Ai avut o comoție cerebrală.
— Ce? Adică?
Spun încercând sa mă ridicand.
— Stai liniștită totul e bine trebuie doar sa te odihnești.
Țin minte doar cum am căzut cu capul pe podeaua de teracotă cu putere.
— Băiatul ăsta a stat o noapte întreaga pe scaunul ăla.
Îmi spune asistenta indicând rândul de scaune din stânga mea.
Îmi întorc cu greu capul și îl văd pe Lucas cu coatele sprijinite de picioare și cu fața în palme.
— Lucas te rog opreste-te.
— NU.
— Las-o,nu vezi? O sa o omori.
— Asta și vreau.
— Te rog,Lucas...
Cuvintele îmi răsună în cap de parcă as fi într-un coșmar fără sfârșit. Acum îmi aduc aminte totul. Asistenta iese din încăpere lăsându-mă singură cu el. Il văd cum își ridică chipul spre mine având o expresie confuză. Îmi întorc capul spre direcția opusă nevrând să îl văd,îmi provoacă durere.
Ii aud pașii venind în grabă spre patul meu.
— Ali...
Îmi spune luându-mi mâna în a sa dar fără a sta pe gânduri o trag înapoi.
— Pleacă.
— Ali te rog,nu vroiam.
Îmi întorc privirea văzându-l trist în fața mea.
— Lucas,puteai sa mă omori,nu avem nici măcar o săptămână de relație,îți dai seama?
— Te rog Ali,nu mă lăsa,am fost nervos atunci.
— Nu ne potrivim,suntem două persoane complet diferite. Altă dată mă poți ucide dacă vei fi și mai enervat. Te rog,pleacă din viața mea.
— Nu pot...
Mă ridic cu greu în șezut dar el mă oprește.
— Ce faci?
— Dacă nu pleci tu o voi face eu.
— Ali nu vezi în ce stare ești?
— Îți pot pune ție întrebarea asta, tu mai adus în așa stare. Acum lasă-mă.
Spun ridicandu-ma în picioare simtind cum tot în jurul meu se învârte. Nu pot ieși în coridor,și nici cu el nu pot sta așa că decid sa mă inchid în baia din încăpere.
— Alicia ce faci?
Spune Lucas bătând în ușa de la baie.
— Voi sta aici până vei pleca.
Spun amețita sprijinindu-ma de ușa și alunecând pâna în podea.
— Deschide usa.
— Nu!
— O voi rupe.
— Lucas pleca!
Spun țipând.
— Știi ce?
Spune ridicând tonul.
— Ce?
— Plec,nu meriți nimic,esti ciudată și nimeni nu te poate înțelege,nu ești ultima fata de pe pământ,eu pot sa îmi găsesc una mult mai buna și nu atât de încăpățânată. Succes mai departe că vei avea nevoie,Alicia.
Cuvintele îmi trec ca o săgeată ascuțită prin inimă. Aud cum pleacă și trântește ușa. Lacrimi încep sa îmi curgă fără oprire. Ma doare în piept și mă simt amețita. Deschid ușa băii și cad pe podeaua rece. Plâng și simt cum mi se rupe inima in doua de durere. Aleg să mor decât să sufăr atât de tare căci nici bătăile inimii ce încep să mi se încetinească nu le pot controla.