|Sânge|

1.3K 56 6
                                    

Sunt Lea,fosta sa,îmi pare bine de cunoştinţă.
Cuvintele sale îmi răsună în minte.
Să fie ea fata de care Lucas s-a îndrăgostit peste cap? Ce a văzut bun în ea?
— Ce-i cu tine dragă? Ți-ai înghițit limba? E evident ca Lucas nu te iubește atât de mult cât mă iubea pe mine,căci evident eu sunt unica fata de care se poate îndrăgosti. Îmi pare rău scumpo, cred ca inimioara ta e frântă,poți să pleci.
Îmi spune ea râzând.
— Gata Lea termin-o! Ce ai cu ea? Suntem iubiți acum,obișnuiește cu idea și lasă-mă să-mi refac viața.
Urlă Lucas către ea.
— Si de cât timp sunteți împreună? De o zi?
— Nu te privește subiectul ăsta.
— Cred și eu ca nu mă privește căci pun pariu că încă nu ți-ai tras-o cu ea,de aia o minți.
Spune ea râzând.
Eu ma ridic de pe scaun.
— Cu ce sa mă mintă?
— Păi nu ți-a spus? Ieri seară avea nevoie de mine,mi-a scris un mesaj.
Spune ea rânjind.
— Ali,nu o crede,nu vezi? Ea vrea sa ne despartă.
— Lucas,nu fi atât de pampalau. Eu mă simt bine acum,mai bine decât când eram cu tine însă tu dragule,ți-ai pierdut iubiţica și ai dat-o în bară încă o dată.
Într-o facțiune de timp Lucas,enervat,o trântește de perete ținând-o de gât.
Eu repede mă îndrept spre ei încercând sa îi separ.
— Lucas te rog opreste-te.
— NU.
— Las-o,nu vezi? O sa o omori.
— Asta și vreau.
— Te rog,Lucas...
Spun tragându-l de braț încercând să îl îndepărtez de Lea iar el își trage brațul înapoi si cu toată putearea mă împinge ca sa il las. Eu,pierzându-mi echilibrul mă izbesc cu capul de peretele din spatele meu.
Cad jos. Îmi ating creștetul capului simţind un lichid. Îmi privesc mâna plină de sânge. Ameţesc. Văd tot prin ceaţă.
— Luc... Incerc să-i pronunț numele dar respiraţia îmi devine mai lentă. Clipesc încet văzândui umbra.
— La naiba,te rog...Alicia scuză-mă.
Scuzele sale nu mă ajută cu nimic. Îmi simt capul greu și simt că adorm.
— N-nu t-te mai apro-apropia de m-mine.

Îndrăgostită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum