|Greşeli|

2.3K 107 0
                                    

— Şi aici e punctul medical. Îmi spune indicând uşa din stânga mea.
— Iar în capătul holului se află cabinetul directorului.
Dau din cap sperând să nu intru niciodată pe uşa aia.
— Clasa mea unde e? O întreb căutând cu privirea pe holul aglomerat.
— La etajul 2,în ce clasa eşti?
Îmi scot foaia din buzunar.
— În a 11-a B.
Se holbează la mine punându-şi mâna pe frunte.
— Nu-i a bine.
— La ce te referi? O întreb confuză de cum a reacţionat.
— Vei fi în clasă cu Belton.
— Stai...el nu trebuia să fie în a 12-a?
— Păi a rămas repetent,dar stai liniştită, şi eu sunt cu voi. Îmi spuse zâmbind.
— Slavă Domnului. Spun râzând.
— E deja opt,ar trebui să intrăm în clasă,urmează-mă.

Intrăm în clasă dar încă nimeni nu a ajuns.
— Hai să ne aşezăm în ultimile bănci de lângă fereastră.
Nina se aşează cu o bancă mai în faţă decât mine,dar macar amândouă suntem la fereastră.
Toţi colegii intră şi se uită lung la mine.
Sunt cumva un extraterestru sau ce?
Fiecare ia loc iar în clasă intră un domn de vreo şaizeci de ani,cu părul şi barba albă mergând încet cu catalogul în mână.
— Bună dimineaţa elevi!
— Bună dimineaţa. Spunem toţi în cor.
— Am aflat că avem o colegă nouă, domnişoara Alicia Steel,corect?
Ma ridic din bancă dând din cap:
— Da,sunt eu! Spun simţind cum toate privirile se întorc spre mine. Ruşinată mă aşez la loc observând ca lângă mine a ramas un loc liber.
— Bine ai venit in noua ta clasa! Spuse profesorul zâmbind.
Nu am reuşit nici să îi răspund căci uşa clasei se deschise încet şi un băiat drăgut intrase. Stai,îl cunosc, ăla e Lucas,zâmbetul care îl aveam mai înainte dispăruse văzând-ul în ce hal arată.
— Belton,întârzii din nou? Îl întrebă profesorul.
Pe gâtul său se observau urme de săruturi și câțiva nasturi ai bluzei deschişi.
— Dar e prima zi de şcoală,nu-i nimic grav. Îşi dă ochii peste cap îndreptându-se spre mine.
— Bună Ali! Îmi spune în şoaptă aşezându-se lângă. Nici nu îi răspund dar simt cum se uită la mine.
— Încetezi odată?!
— Ce am făcut?
— Te tot uiţi la mine.
— Nu mă uitam la tine,ci la sânii tăi.
Îmi întorc privirea spre el privindu-l nervoasă.
— Sunt foarte frumoşi,mă gândesc oare cum ar arăta fără tricoul ăla.
— Lucas! Termin-o odată! Spun iritata.
— Ali?
— Ce?!
— Ai vrea să...ştii tu. Îmi spune zâmbind pervers.
— Nu...chiar nu ştiu,si ar fi bine daca nu as afla. Îi răspund enervată.
— Să vii la mine,seara.
Mă prefac că nu îl aud.
— Ştiu că mai auzit Ali. Îmi pune mâna pe picior dar o îndepărtez repede.
— Nu mă voi culca niciodată cu unul ca tine. Îi spun direct, privindu-l dezgustată.
— De ce nu? Îmi zâmbeşte.
— Stii să foloseşti fetele doar să îţi faci ţie pe plac! Îi spun gândindu-mă la cuvintele Ninei de adineauri.
— Nu mă cunoşti,imi spune devenind serios.
— În aceste zile am aflat destule pentru a intelege cine esti.
Vrea să îmi mai spună ceva dar ridic mâna la timp.
— Da domnişoară Steel? Mă întreabă profesorul întorcându-şi privirea spre mine de la tablă.
— Aş putea merge pâna la baie?
— Da,sigur. Spune revenind cu privirea spre tablă.

Ies din clasă gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat înăuntru. Cine se crede ăla de a îmi propune o noapte cu el?
Nu sunt o fraieră să mă las păcălită în halul ăsta.
— Cum ai îndrăznit să îmi vorbeşti aşa adineauri? Vocea sa mă sperie dintr-o data si mă întorc spre el.
— Eu îţi voi vorbi cum vreau.
Se apropie de mine dar eu dau câţiva paşi înapoi pâna când simt că mă apucă din nou de încheietură.
— Tu nu mă cunoşti,nu sunt aşa cum mai descris mai devreme,şi nu,nu folosesc fetele.
Încerc să mă eliberez dar mâna sa îmi strânge mai tare încheietura.
— A da? Nu foloseşti fetele?
Simt cum durerea îmi ajunge până la oase şi nu pot să fac nimic.
— Ele vin la mine, nu eu la ele.
Nu îi răspund pentru că ştiu că e în zadar dar încerc să mă eliberez.
— Lasă-mă!! La naiba,mă doare! Lasă-mă! Repet iar el mă priveşte în ochi.
— Cretinule lasă-mă! Intr-o fracţiune de timp îmi simt obrazul stâng cum arde.

Mi-a dat o palmă?
Cum şi-a putut permite?

Mă lasă de încheietură iar eu îmi ating obrazul din cauza durerii pe care o simt.
— Nu te mai apropia de mine vreodată. Nebunule!
Merg repede spre baie şi îl întâlnesc pe Daniel pe hol.
— Hei Alicia...unde pleci?
— La baie. Îi răspund continuând să merg fără a îmi ridica privirea.
— Alicia! Imi spune apucându-mă de încheietura care mă durea şi era roşie.
— Ce s-a întâmplat? Mă întreabă dar nu îi răspund.
— Alicia! Răspunde-mi!
Îmi ridică bărbia şi îmi observă obrazul ca mai apoi să îşi mute privirea spre încheietură.
— Ce dracu? Cine ţi-a făcut asta? Mă întreabă nervos.
— Nimeni,stai liniştit.
— Spune-mi acum! Mă obligă,dar tac.
— Alicia,vorbeşte odată!!! Îmi spune urlând.
— A fost Lucas.
Mă priveşte iar în ochii săi fierbe furia.
— Îl omor.
Se îndreaptă spre el iar eu încerc să îl opresc dar nu eram în stare.

— O mai atingi vreodată pe sora mea te omor şi nu îmi va părea rău că am făcut-o. Îl apucă de gulerul bluzei şi îl trânteşte de perete.
— Nu am făcut-o intenţionat. Spune Lucas în apararea sa.
— Nu mă doare în fund dacă ai făcut-o neintenţionat,nici o fată nu ar trebui lovită, mai ales sora mea! Îi spune strigând. In câteva secunde îl vad pe Daniel cum îi dă un pumn în faţă lui Lucas.
— Daniel!!
Nu mă asculta şi continuă să îl lovească
— Daniel te rog opreşte-te. În sfârşit mă aude şi se opreşte.
—Te mai apropii vreodată de ea,jur că te omor. Îi spune lui Lucas.
Mă arunc în braţele lui Daniel îmbraţişând-ul. Nu ar fi trebuit să îl lovească,nu pentru mine.
— Daniel,nu trebuia...
— Nu,nu trebuie să te lovească nimeni,e prietenul meu,nu mă aşteptam aşa ceva de la el. Eşti sora mea,dacă nu te voi apăra eu...cine o va face? Îmi spune zâmbind.
Îl îmbrăţişez mai tare,suntem pe holul şcolii,şi nimeni nu şi-a dat seama de nimic.

Îndrăgostită de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum